Alături de Preasfinția Sa au fost prezenți și părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar și părintele protopop Adrian Chirvasă.

În cuvântul adresat familiei îndoliate și credincioșilor prezenți, Ierarhul Hușilor a amintit care este menirea unui preot, în raport cu enoriașii săi:

«Eu sunt învierea și viața ; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac» (Ioan 11, 25-26)

Am venit ca să săvârșim slujba de pomenire pentru Părintele Ionel, fratele nostru plecat în lumea veșniciei, ca să continue acolo slujirea sa ca preot. Avem această nădejde și convingere că părintele Ionel Îl întâlnește pe Marele Preot, pe Iisus Hristos, Cel care este modelul pentru noi toți, în primul rând pentru slujitorii Bisericii și, desigur, pentru dumneavoastră, credincioșii. 

Hristos este model pentru orice preot, în primul rând prin faptul că noi ne punem la dispoziția Bisericii, a credincioșilor, „cu timp și fără timp”, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel. De fapt, preoția are drept conținut intrinsec, profund, această capacitate de a te dărui celorlalți, de a conștientiza că nu mai există „timpul tău”, „vremea ta” pentru că „timpul tău” este, de fapt, timpul Bisericii. Așa cum Hristos, în viața Sa pământească și acum continuă din ceruri, să Se dăruiască pentru noi, la fel, un preot este chemat să se dăruiască prin slujirea sa, Bisericii și credincioșilor.

La fel, Hristos ni S-a dăruit nouă pentru că ne-a iubit în mod; această iubire absolută pentru noi a făcut posibilă jertfa Sa. Când iubim, ne sacrificăm cu foarte multă promptitudine pentru cei din jurul nostru pentru că motorul iubirii este jertfa, spiritul de sacrificiu. Hristos ne-a dovedit că ne iubește absolut prin faptul că Și-a dat viața pentru noi, S-a răstignit pentru noi.

Și preotul, în nenumărate momente din slujirea sa, este cel care, în rugăciune, în dragostea sa, se pune cu întreaga sa ființă la dispoziția credincioșilor - nu face altceva decât să se jertfească pe sine însuși. Adică se anulează, într-un fel, pe el, pentru a-i lăsa pe credincioși, pe cei pe care-i slujește, pe Hristos în primul rând, să se vadă, să transpară în slujirea lui. Acesta este spiritul de jertfă al unui preot. Permanent renunță la sine însuși ca să se vadă Hristos, ca prin această vădire a lui Hristos, El să crească și în sufletele credincioșilor. 

Aceasta este menirea noastră, să vi-L împărtășim pe Hristos, și El să devină o prezență vie în sufletele dumneavoastră. Hristos poate deveni o prezență vie în sufletele noastre doar dacă avem credința în înviere, credința în faptul că moartea nu este ultima realitate a acestei vieți și că dincolo de ea mai este o altă dimensiune, a unei vieți veșnice. 

Moartea este un prag, o trecere într-o altă lume. De acest lucru ne-a încredințat în primul rând Domnul Hristos, Cel care a gustat moartea pentru noi, S-a jertfit pentru noi, ca această moarte să fie biruită și să ne facă părtași vieții veșnice.

Am această convingere că și părintele Ionel, prin slujirea sa ca preot s-a dăruit Bisericii sale și s-a jertfit prin slujirea sa, atât pentru Biserică, cât și pentru dumneavoastră, credincioșii acestei parohii. Și, desigur, eu așa cred, că va continua să slujească sus în ceruri, cu îngerii, cu Domnul Hristos, Marele Preot, modelul tuturor slujitorilor Bisericii lui Hristos. L-am simțit ca pe un slujitor care a dăruit multă dragoste și spirit de sacrificiu.