Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele protopop Andrei Mereuță și părintele paroh Liviu- Cristian Țilea.

În cuvântul adresat credincioșilor din Băcani, Ierarhul Hușilor a amintit de atitudinea pe care trebuie să o avem față de momentul trecerii din această lume:

Am binecuvântat, cu harul lui Dumnezeu, această casă mortuară, aprofundând adevărul că moartea nu este ultima realitate a vieții noastre. Dincolo de ea este viața veșnică, credința că vom învia cu toții și că fiecare dintre noi va primi răsplată în funcție de cele făcute aici pe pământ.

Dacă am făcut fapte bune, dacă am adunat lumină în sufletul nostru și am fost buni, dacă am căutat să trăim în comuniune cu Hristos prin participarea la sfintele slujbe, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui, vom avea parte și în viața de dincolo de lumină și de comuniunea cu Dumnezeu. Dacă nu am făcut acestea, dacă ne-am risipit în cele rele, în cele nesemnificative și mărunte ale vieții pământești, dacă am fost oameni răi, dacă nu am știut să iertăm, dacă nu am avut credință în Dumnezeu, vom primi osânda cea veșnică. 

Hristos ne vrea și dorește ca noi toți să ne bucurăm de comuniunea veșnică cu El, așa cum, de altfel, Îi cerem întotdeauna atunci când săvârșim slujbe de pomenire pentru cei plecați în lumea veșniciei, să le facă parte de lumina și bucuria vederii Preasfintei Treimi.

Preasfinția Sa a mulțumit părintelui paroh Liviu Cristian Țilea pentru activitatea pastoral misionară de până în prezent, hirotesindu-l, în semn de recunoștință, întru iconom stavrofor. De asemenea, a oferit distincții de vrednicie celor care au sprijinit lucrările din cadrul parohiei.

De asemenea, în localitatea Bălțăteni, după sfințirea noii catapetesme, Ierarhul Hușilor a vorbit celor de față despre rolul icoanelor:

Icoana este numită, în tradiția Bisericii Ortodoxe, „fereastră spre absolut”, fereastră spre lumea de dincolo, transcendentă. Și icoana ne privește pe noi. În urma acestui schimb de priviri, constatăm că suntem chemați să ne centrăm pe cele spirituale sau să spiritualizăm cele materiale. 

Icoana, așa cum o vedem pictată, reprezentându-L pe Hristos sau pe Maica Domnului, sau pe sfinți, nu este altceva decât o invitație în a pune un accent pe partea spirituală a vieții noastre. 

Dacă vrem să vedem omul în frumusețea sa spirituală, să ne uităm la sfinții reprezentați în icoane, a căror prezență o simțim. Exact așa cum dumneavoastră aveți, în fotografii, pe cineva foarte drag, Uitându-ne în fotografia respectivă, nu numai că avem senzația, dar suntem chiar convinși că omul acela care ne este drag, este prezent lângă noi. Numai văzându-i chipul, ne dă bucurie.

La fel, și cu o intensitate mai profundă, uitându-ne la sfintele icoane, noi simțim prezența și lucrarea tuturor sfinților, a Domnului Hristos, a Maicii Domnului și, în mod suprem, absolut, lucrarea Preasfintei Treimi. Încercați și acasă la dumneavoastră, în colțul de rugăciune sau la biserică, să vă faceți o obișnuință din a sta a privi icoanele. Și veți constata că în momentul în care îndrăgești icoana respectivă simți că ea te privește pe tine și nu o mai privești tu pe ea. La o asemenea stare trebuie să ajungem ori de câte ori ne închinăm și cinstim sfintele icoane. Și nu cinstim, cum spun Sfinții Părinți ai Bisericii, Teodor Studitul sau Sfântul Ioan Damaschinul, materia sau ceea ce vedem frumos împodobit, nu culorile, nu vopselele sau ce se folosește la pictarea icoanelor, ci pe sfântul reprezentat în icoană; cinstindu-l pe sfântul respectiv Îl cinstim, de fapt, pe Dumnezeu, Care este prezent în el.