În cuvântul de învățătură, Ierarhul Hușilor a amintit mai multe aspecte care se desprind din opera teologică a Sfântului Chiril al Alexandriei, pomenit de Biserică în această zi:

«Și le-a zis lor, Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi» (Ioan 6, 53)

Memoria liturgică a zilei de astăzi ne pune spre pomenire pe unul din marii teologi ai Bisericii primare, pe Sfântul Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei Egiptului. El este cel căruia noi îi datorăm mărturisirea, limpezirea adevărului de credință potrivit căruia în Iisus Hristos este o singură Persoană, a Logosului veșnic, deoființă cu Tatăl, Persoană care a unit desăvârșit, fără amestecare, fără contopire, cele două firi - firea dumnezeiască și firea omenească.

Sfântul Chiril al Alexandriei este cel care s-a dovedit a fi portavocea celor care mărturisesc dreapta credință, cea care este fidelă și-n conformitate deplină cu revelația dumnezeiască, cu ceea ce noi avem în Sfintele Scripturi. A fost portavocea ortodocșilor la Sinodul III Ecumenic din Efes din anul 431. 

Nestorie era cel care o discredita, din punct de vedere dogmatic, pe Maica Domnului, numind-o ca fiind doar „născătoare de Hristos” și că în Hristos sunt două persoane, cea umană și cea dumnezeiască. Această erezie a căpătat denumirea de „nestorianism” sau un termen mai tehnici „dioprosopism” - adică susținerea credinței a două persoane în Iisus Hristos, ceea ce nu era conform cu Sfânta Scriptură și cu Tradiția Bisericii pentru că în Hristos este o singură Persoană care unește în sine, deplin, desăvârșit, fără niciun fel de schimbare sau știrbire, firea dumnezeiască și firea omenească.

A fost necesară această limpezire pentru că nesusținând că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, era periclitat adevărul mântuirii, al îndumnezeirii noastre. Noi nu putem fi mântuiți doar de un om. Suntem mântuiți și am fost mântuiți de Cel care este Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit.

Am făcut această succintă introducere pentru a vă aduce în atenție importanța și rolul covârșitor pe care l-a avut în istoria Bisericii noastre Sfântul Chiril al Alexandriei, care s-a născut într-o familie înstărită,  de oameni foarte culți; el însuși vorbea în mod curent limbile greacă și latină, s-a bucurat de o pregătire intelectuală extraordinară, lucru care se vede cu multă pregnanță din scrierile pe care noi le avem - o parte din ele traduse în limba română de Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cel care l-a iubit într-un mod foarte special pe Sfântului Chiril al Alexandriei. 

În lucrările Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae sunt foarte multe menționări și este o recurență a citatelor din Sfântul Chiril al Alexandriei, încât este evidentă, în opera sa,  prezența gândirii Sfântului Chiril al Alexandriei, pe lângă Sfântul Maxim Mărturisitorul sau Sfântul Grigorie Palama.

Aș vrea să mă opresc asupra unui aspect din învățătura Sfântului Chiril al Alexandriei. El este cel care insistă asupra faptului că noi, ori de câte ori ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos, suntem infuzați de viața cea veșnică. 

Sfântul Chiril al Alexandriei își fundamentează această învățătură și adevăr despre Sfânta Euharistie prin faptul că Iisus Hristos este Viața ipostatică sau Cel care este Însăși viața - nu Cel care o posedă; noi suntem cei ce posedăm viața, pentru că va veni momentul în care vom muri. Hristos este Cel care are viața, este Însăși viața ipostatică. Este născut din Cel care este Însăși viața, din Dumnezeu-Tatăl. Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune că Mântuitorul a transmis această viață veșnică templului firii Sale, care este Trupul Său, trupul și sângele pe care noi îl primim în Sfânta Împărtășanie. Și noi, ori de câte ori ne împărtășim cu Trupul și cu sângele lui Hristos, căpătăm viață, viața cea veșnică. 

Inclusiv din această viață, prin participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, noi devenim părtași vieții veșnice. Acest lucru Îl spune Domnul Hristos în fața apostolilor Săi, a contemporanilor Săi, în ceea ce numim marele discurs euharistic al Domnului, din Evanghelia lui Ioan, capitolul VI. 

Este discursul euharistic în fața căruia mulți au capitulat. Este singura cuvântare din Sfintele Evanghelii în care chiar o parte din ucenicii Domnului L-au părăsit, sau alții au spus, în mod deschis, cu franchețe, că „greu este acest cuvânt”, legat de Euharistie. Nu puteau concepe, logic, această taină atât de adâncă, că Însuși Domnul Hristos Se dă pe Sine spre mâncare și spre băutură, că cel ce va mânca trupul Său sau va bea sângele Său, va avea viață veșnică. 

Sfântul Chiril al Alexandriei numește Euharistia - fiind o reverberație a unui text mult mai vechi, din secolul al II-lea de la Sfântul Ignatie Teoforul - „sămânța nemuririi”. Sfântul Ignatie o numește „medicamentul nemuririi”. Ori de câte ori ne împărtășim primim această sămânță a nemuririi în trupul nostru, în viața noastră.

Hristos, în virtutea faptului că este Însăși Viața ipostatică, ființială, deoființă cu Dumnezeu-Tatăl, transmite această viață dumnezeiască Trupului Său pe care L-a îndumnezeit, L-a adus la demnitatea cu care a fost creat.

A umplut firea omenească de energiile necreate, făcându-ne și pe noi părtași acestei lumini dumnezeiești ori de câte ori ne împărtășim cu Trupul și cu Sângele Lui. De aceea, după ce ne împărtășim, cântăm, nu întâmplător, „am văzut lumina cea adevărată”. Este foarte interesant că noi ne împărtășim, Îl mâncăm pe Hristos și nu spunem că „am gustat sau am mâncat lumina cea adevărată” ci că „am văzut”, adică împărtășindu-ne cu Hristos, Cel care este Lumina ființială, ipostatică, devenim părtași ai teofaniei, ai vederii lui Dumnezeu în adâncul inimii noastre.

Ori de câte ori participăm la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, ar trebui să avem această conștiință că devenim părtași vieții veșnice, că ne umplem de lumina cea dumnezeiască, de însăși viața lui Hristos atunci când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui. 

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotonit întru diacon pe teologul Rareș Daniel Ilie, pe seama parohiei Coșești, Protopopiatul Vaslui.