În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a vorbit celor prezenți despre darul pe care Hristos ni L-a făcut prin Sfânta Euharistie și modul cum trebuie să-l primim:

„Dacă noi nu reușim să ne ridicăm mintea și inima înspre cele cerești, niciodată nu vom fi în stare să primim darurile lui Hristos. Așa s-a întâmplat cu Iuda. Iar cel mai mare dar pe care ni-l dă Hristos este Sfânta Împărtășanie.

Hristos este de o noblețe extraordinară. Le spune Apostolilor că va fi un trădător, iar Iuda se întreabă, în ipocrizia lui: Doamne eu sunt oare dintre cei care te vor vinde? Și numai Dumnezeu se poate comporta cu atâta noblețe: Tu zici! Nu îi ține nicio lecție de morală!”

Lucrarea Lui Dumnezeu în viața fiecăruia dintre noi tine de sinceritatea cu care îl primim, a afirmat în continuare Ierarhul Hușilor:

„Iuda, chiar dacă primește, din partea lui Dumnezeu, noblețe, gingășie, delicatețe, el nu poate primi darul lui Dumnezeu, Sfânta Împărtășanie, căci inima lui era robită de cele pământești, de bani, de vânzare, și nu se putea urca spre cele ce țin de gingășie, de delicatețe.

Dumnezeu îl primește, cu toate că știa că este trădător. Dar, chiar dacă Dumnezeu te primește, trădător fiind, Împărtăsania nu lucrează în chip automat. Nu că Împărtăsania te osândește, ci nevrednicia ta, întunericul tău, ipocrizia ta, trădarea ta, fariseismul tău, acestea te osândesc. Iuda nu a rămas până la sfârșit, ci a ieșit înainte.(…)

Evanghelia este cea care ne învață că dacă noi nu ne îndrăgostim de Hristos din Împărtășanie, de Potir, în inima noastră se ascunde trădarea, în inima noastră suntem niște mici Iuda. Pregătirea pentru Împărtășanie înseamnă să ai dragoste de slujbe. Să rămâi la Liturghie! Devenim contemporani cu Cina cea de taină cu o singură condiție: împărtășindu-ne!”

În finalul cuvântului său, Părintele Episcop Ignatie a explicat că prin păcatele personale trădăm iubirea lui Dumnezeu față de noi:

„Atunci când păcătuiești, devii un trădător în inima ta față de Dumnezeu pe care ar trebui să-L iubești.. Iar cel care îl trădează pe Dumnezeu, își trădează și semenii.

În Evanghelie cine trădează? Cel care este cel mai aproape de Hristos. În viața de zi cu zi trădarea cea mai cumplită cine o poate face? Prietenul tău, cel din casa ta.  Multiplicăm astfel, zi de zi, trădarea lui Iuda.

Dumnezeu îi spune: „prietene”. Adresându-se în felul acesta, îi mai oferă o șansă, însă Iuda ignoră și îl sărută, semnul trădării. El avea altceva în inima lui. În exterior părea prieten, însă toate gesturile lui făceau parte din scenariul trădării.”