În cuvântul învățătură, Ierarhul Hușilor a explicat semnificațiile  momentului potolirii de către Domnul Hristos, a furtunii de pe mare:

„Noi suntem în viața aceasta ca într-o corabie, mergem pe valurile acestei vieți. Sunt momente în care suntem  copleșiți de griji, de situațiile complicate, și strigăm la Dumnezeu. În toată această agitație, Dumnezeu stă liniștit; cu cât noi oamenii ne agităm, facem mai multă gălăgie, cu cât patimile parcă ne dizlocă, și sunt ca un cutremur al ființei noastre și vor să ne deturneze de pe drumul Împărăției Cerurilor.”(…)

Valurile și furtunile din viața personală sunt generate, de cele mai multe ori de propriile patimi, a arătat Părintele Episcop Ignatie:

„Sfântul  Apostol Pavel ne spune că din judecată ne vine osândirea, și din harul lui Dumnezeu ne vine îndreptarea. Când osândești pe cineva, vine și judecata asupra ta, iar judecata este ca și valurile care vin să te înghită, si ai nevoie să ceri harul lui Dumnezeu care să te îndrepte.

Îndreptarea este întoarcerea întregii noastre ființe spre Dumnezeu. Dacă noi generăm osânda celui de lângă noi, prin tot felul de viclenii, vine și judecata lui Dumnezeu, care nu rămâne niciodată fără ca noi să ne trezim, să facă o mică spărtură în ființa noastră, că ceea ce facem nu este bine.

Cu cât nedreptățim pe cineva mai mult, iar acea persoană nu merită acest lucru, cu atât Dumnezeu îngăduie să vină judecata cu mai multă intensitate asupra noastră.

„ Un om împăcat cu sine însuși niciodată nu declanșează conflicte în jurul său.”

Sunt multe momentele când noi declanșăm cutremurul, în noi înșine întâi, apoi în cei de lângă noi. În primul rând, în tine este o ruptură, o fărâmițare a ființei tale, și aceasta o propagi în jurul tău! Întotdeauna, când văd oamenii care nu reușesc să-și găsească o așezare în lăuntrul lor, și nu-și găsesc un punct de referință, mă întreb ce se întâmplă iîn universaul lor lăuntric: acolo e viforniță,  sunt probleme nerezolvate, nu reușesc să-și găsească un punct de referință în care să strige la Dumneeu să-l izbăvească, să liniștească Dumnezeu această vânzoleală generată de păcat, de interese ascunse, meschine.  Cu cât interesele sunt mai murdare, cu atât mai mult ești un om al conflictului, și îți faci o plăcere în a propaga răul și devii o victimă a propriei tale firi. Avem nevoie de Hristos, singurul care ne poate da liniște deplină, atât în sufletele noastre, cât și în jurul nostru.”

După oficierea Sfintei Liturghii a urmat, începând cu ora 11.00, conferința semestrială în sala de ședințe a protopopiatului Huși. Părintele Iosif Flavius de la parohia Pogănești a susținut referatul cu tema „Contribuția clericilor hușeni la Marea Unire de la 1918”.