În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a sădit în inima celor prezenți îndemnul de a-L urma pe Hristos, de a-L socoti în fruntea priorităților vieții noastre:

„Poți să fi un om foarte moral, să nu minți, să nu furi, să îl iubești pe aproapele, dar să nu trăiești aproape de Dumnezeu, să nu fi al lui Hristos; poți să fi un om perfect moral, dar această stare de moralitate nu te mântuiește...Pe noi nu ne mântuiește faptul de a fi manierați, de a fi eleganți cu cei de lângă noi - sigur e un punct de plecare, dar nu e suficient.

Dumnezeu așteaptă de la noi să facem mult mai mult, să îl urmăm pe Hristos, să îl punem pe primul loc în viața noastră pe Dumnezeu.

Lucrurile de care ne legăm cel mai tare, dacă țin de lumea aceasta, le pierdem cel mai repede, Dumnezeu însă dă sens întregii noastre vieți. De aceea, viața veșnică nu înseamnă prelungirea vieții și confortului de pe pământ, ci să fi cu Dumnezeu, să trăiești viața în Hristos, să intri în gândul lui Dumnezeu”.