Slujba de sfințire a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei,  Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, alături de:

  • Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și exarh patriarhal,
  • Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor,
  • Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului,
  • Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei,
  • Preasfințitul Părinte Iustin, Episcop Maramureşului şi Sătmarului,
  • Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului,
  • Preasfințitul Părinte Macarie, episcopul ortodox român al Europei de Nord, și cu
  • Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei,

împreună cu un sobor de  aproape 100 de preoți și diaconi.

După slujba de sfințire, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a rostit un scurt cuvânt, în care a felicitat obștea mănăstirii,  pe credincioși și pe ctitori pentru efortul lor de a ridica această ctitorie pentru veșnicie.

Citându-l pe poetul Tudor Arghezi, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a sintetizat în patru versuri tot ceea ce s-a întâmplat: „Altarul ca să fie, Şi pietrele să ţie, Cer inima şi viaţa, zidite-n temelie”.

Slujba de sfințire a mănăstirii Mihai Vodă cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a continuat cu Sfânta Liturghie, săvârșită pe o scenă special amenajată pentru acest eveniment. La slujbă au asistat un număr impresionant de credincioși, autorități locale, județene și centrale.

După citirea pericopei evanghelice, cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, care a vorbit despre  personalitatea marelui Voievod Mihai Viteazul, intitulând cuvântul „Precursorul Marii Uniri și preocupările lui spirituale”.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corala Armonia a Arhiepiscopiei Tomisului, dirijată de arhid. Ioan Bogdan Alexiuc.

Manifestările comemorative s-au încheiat cu ceremonia de depunere de coroane și flori la monumentul domnitorului și cu parada militară a garnizoanei din Turda.

Sfințirea Mănăstirii Mihai Vodă din Turda, loc de pomenire a martiuriului voievodului Mihai Viteazul, la 417 ani de la asasinarea domnitorului Mihai Viteazul,  pe câmpia de lângă Turda

 Această ctitorie mănăstirească s-a născut în urmă cu mai bine de 17 ani, când la ceremonia de comemorare a 400 de ani de la moartea voievodului Mihai Viteazul, la Turda, Mitropolitul Bartolomeu Anania a anunţat intenţia ca locul martiriului să nu fie marcat doar de un simplu monument, ci de o mânăstire, în care să fie aduse neîncetat rugăciuni şi slujbe „pentru pomenirea marelui voievod şi a tuturor celor care, de-a lungul veacurilor, şi-au dat prinosul de jertfă pentru libertatea, demnitatea şi unitatea poporului român”.

Locul de lângă Turda a fost marcat ca loc al jertfei voievodului Mihai Viteazul încă din perioada interbelică, când, în anul 1923, la iniţiativa Societăţii Femeilor Ortodoxe din Turda, a fost înălţată o troiţă din lemn pe locul asasinatului, iar mai târziu, în anul 1977, în locul troiţei de tradiţie românească a fost ridicat un impozant monument. Cu toate acestea, memoria lui Mihai Viteazul, deşi sărăcită de substanţa credinţei, s-a păstrat în conştiinţele multor generaţii de tineri, aduşi la Turda la marile sărbători. După Revoluţie s-a înfiripat o nouă tradiţie prin care, anual, pe data 19 august, pe platoul din vecinătatea Turzii se oficiază Sfânta Liturghie şi o slujbă de pomenire, perpetuându-se nu doar istoric, ci şi liturgic memoria eroului nostru naţional.

Odată cu deschiderea mânăstirii, accentul pus pe solemnitatea unei comemorări civile s-a mutat spre o comemorare liturgică a voievodului, prin rugăciuni neîncetate aduse pentru memoria și jertfa marelui Mihai.

Proiectul mănăstirii turdene este o copie arhitecturală a vechii mânăstiri „Mihai Vodă” din Bucureşti, ctitorie a banului Mihai din 1591, dar mutilată de  regimul comunist, din care nu au putut fi salvate astăzi decât biserica mănăstirii şi turnul clopotniţei.

Complexul monahal de la Turda cuprinde biserica mânăstirii, corpurile de chilii cu paraclis, înconjurat de un zid de incintă, cu clopotniţă la poartă. Biserica mânăstirii a fost împodobită cu pictură în tehnica „al fresco” de pictorul bisericesc Sorin Efros. Obştea de călugăriţe este condusă de maica stareţă Andreea Zdrobău, avându-l ca duhovnic pe părintele protos. Ilie Hanuschi.

În mod simbolic, prin cele două ctitorii, de la Bucureşti şi Turda, se regăsesc unite în chip tainic, prin aceleaşi fire nevăzute ale istoriei, Ţara Românească, Transilvania şi, astfel toate provinciile româneşti, peste care a domnit cândva voievodul Mihai, întâiul întregitor de ţară. (sursa: radiorenasterea.ro)

 

Ultimele articole