Preasfinţia Sa a explicat semnificaţia acestor slujbe specifice Săptămânii a V-a din Postul Mare, slujbe care se săvârşesc doar o dată pe an: „Miercuri, Canonul Sfântului Andrei se constituie drept imbold lăuntric, că prin pocăinţă putem să ne curăţim sufletul să înviem din moartea păcatului. Nouă, atunci când păcătuim, diavolul ne sugerează deznădejdea, că nu ne mai putem mântui, că am săvârşit păcate pe care Dumnezeu nu le poate ierta. Citindu-se viaţa Sfintei Maria Egipteanca, ni se dă curaj şi nădejde că, oricât am fi de afundaţi în mocirla păcatului, dacă ne pocăim pentru păcate, Dumnezeu ne poate face sfinţi, ne poate dărui harul Său. (...)

Acatistul Bunei Vestiri este una dintre cele mai frumoase cântări liturgice pe care o adresăm Maicii Domnului. Foarte multă teologie concentrată în cuvinte puţine, dar cu profunzimi foarte dense. Prin slujirea acestui Acatist nu facem altceva decât să ne aducem aminte de momentul întrupării lui Hristos, de evenimentul venirii lui Dumnezeu printre oameni.

Dacă miercuri, prin expresia libertăţii noastre, care ia chipul pocăinţei, putem să devenim şi noi purtători de Hristos în inima noastră, astăzi învăţăm că Dumnezeu se face Om pentru noi. Prin pocăinţă noi devenim purtători de Hristos.”

De asemenea, Ierarhul Huşilor a explicat momentul istoric ce a consacrat citirea Acatistului Bunei Vestiri în această vineri din Săptămâna a V-a din Post. Locuitorii Constantinopolului au reuşit, prin intervenţia miraculoasă a Maicii Domnului, să respingă atacurile perşilor în anul 626, în timp ce împăratul Heraclie se afla departe de Constantinopol.  Drept mulţumire, locuitorii capitalei au petrecut întreaga noapte a victoriei cântând, în picioare, Imnul Acatist în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne.