Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele Dumitru Apostol, protopopul Protoieriei Călimani.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a vorbit despre gestul criminal al regelui Irod de a ucide toți pruncii din Betleem, în încercarea de a-L omorî pe Hristos:

„Pasajul evanghelic ne vorbește despre atitudinea de răutate, de răzbunare și agresivitate pe care a avut-o Irod față de Pruncul Iisus. Atitudinea aceasta a lui Irod se explică în primul rând prin faptul că el însuși era un rege ilegitim.

În mentalitatea vremii respective, în momentul în care se arăta pe cer o stea într-o formă neobișnuită, astrologii tâlcuiau această arătare ca fiind cea care vestește nașterea unui om deosebit, a unui împărat.

De aceea, cei trei magi s-au lăsat călăuziți de această stea până în Betleem, unde L-au întâlnit pe Iisus, aducându-i daruri, care, pentru vremea respectivă, erau de mare preț: aur, smirnă și tămâie.

Magii trec pe la Irod și îl întreabă dacă s-a născut cineva deosebit, pentru că ei au citit în stele. Irod se interesează și află că S-a născut un Prunc în Betleem.

Magii L-au găsit pe Pruncul Iisus în Betleem și i-au dăruit din ceea ce aveau mai de preț.

Sunt două atitudini diametral opuse, ale magilor și a lui Irod”.

În continuare, Ierarhul Hușilor a descris atitudinea celor care cred că pot să Îl omoare pe Dumnezeu:

„Irod se dovedește a fi viclean. În momentul în care află de la magi că S-a născut un Om deosebit, Cel care va fi Împăratul iudeilor - nu un împărat politic, ci unul duhovnicesc, Cel care va răscumpăra întreg neamul omenesc de sub robia păcatului - în sufletul lui Irod încolțește răzbunarea și dorința de a-L elimina pe Cel care putea fi un potențial adversar al tronului său.

El, în momentul în care a fost amăgit de magi, a dat poruncă să fie uciși toți copiii sub vârsta de doi ani, gândind că astfel Îl va elimina sigur pe Cel vestit de stea.

Această atitudine a lui Irod nu a rămas undeva îndărătul istoriei, acum două mii de ani.

Din păcate, această atitudine este multiplicată și amplificată și în viața noastră de zi cu zi și în vremurile acestea atât de tulburi din punct de vedere valoric.

Sunt atâția care își propun să Îl elimine pe Dumnezeu din viața oamenilor, să-L smulgă ei din inima omului.

Oricât s-ar strădui omul, nu Îl poate omorî pe Dumnezeu.

Viața lui Hristos se încopciază între tentativa lui Irod de a-L elimina, încă de când era Prunc, și gândul criminal al cărturarilor și fariseilor, de la sfârșitul vieții pământești a lui Hristos, care s-au gândit că, urcându-L pe cruce, pot să Îi asigure dispariția pentru totdeauna.

Si astăzi se amăgesc mulți că pot să Îl omoare pe Dumnezeu.

Pentru Hristos, moartea nu este un obstacol, un pericol pe care să nu Îl poată depăși, așa cum este pentru noi oamenii”.

„Atitudinea lui Irod se repetă și se multiplică”

„Dumnezeu Omul este singurul care nu a capitulat în fața morții, cum poate mai cred mulți din cei de astăzi, care își propun, prin  variante mult mai sofisticate și mai variate, să Îl ucidă pe Dumnezeu.

Omul, în momentul în care vrea să-L ia pe Dumnezeu din centrul umanității, sfârșește el la periferia umanității.

Atitudinea lui Irod se repetă și se multiplică prin modul de a se raporta și a relaționa al multora față de Biserică și slujitorii ei.

Ei, acești progresiști și neomarxiști, vor să ocupe centrul, să ia locul lui Dumnezeu, dar nu vor reuși niciodată.

Vor să Îl omoare pe Dumnezeu din sufletul omului.

Nu poți să Îl omori pe Dumnezeu din inima omului. Oricâtă teroare a fost în perioada comunistă, nu au reușit să Îl smulgă pe Dumnezeu din casa si sufletul omului. Închisorile s-au transformat în biserici. Acolo se rugau, săvârșeau Liturghia și se împărtășeau.

Sufletul omului nu poate fi prins niciodată în chingile acestei robii exterioare. Un singur lucru poate robi sufletul: păcatul”.

În contrast cu atitudinea lui Irod, Părintele Episcop Ignatie a prezentat comportamentul magilor:

„A doua atitudine, diametral opusă față de cea a lui Irod, este cea a magilor. Ei, păgâni fiind, s-au închinat Pruncului Iisus și i-au adus daruri: aur, smirnă și tămâie.

Aurul, spun Părinții Bisericii, este înțelepciunea omului. Tămâia este simbolul rugăciunii, pe care trebuie să i-o dăruim lui Dumnezeu pe altarul inimii. Smirna este simbolul morții noastre față de păcat.

Să renunțăm la păcat, la tot ceea ce ne degradează din punct de vedere spiritual.

Dumnezeu de aceste daruri are nevoie.

Dacă avem înțelepciune, rugăciune și renunțăm la păcate, transformăm inima noastră într-o iesle unde se naște Dumnezeu. Domnul se naște în inima omului mai cu seamă când acesta se împărtășește.

Să învățăm de la magi să Îi aducem lui Dumnezeu darurile noastre cele mai de preț”.

După Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Ignatie a oficiat Taina Sfântului Botez pentru trei prunci din localitate. Preasfinția Sa a explicat celor prezenți, printr-o cateheză baptismală, semnificațiile principalelor acte din cadrul slujbei precum și rolul Sfintelor Taine ale Botezului, Mirungerii și Euharistiei în viața omului.