Alături de Preasfinția Sa au slujit și părintele protopop Adrian Chirvasă și părintele paroh Ionel Hrestic.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a explicat de ce în slujba Paraclisului, Maica Domnului este numită „rai cuvântător”:

«Și îngerul i-a zis [Mariei]: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui: Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său» (Luca 1, 30-31)

Una dintre cele mai frumoase și mai profunde caracterizări a Maicii Domnului, a celei care L-a adus pe Fiul lui Dumnezeu, ca Om, printre noi, oamenii, este cea în care e numită „rai cuvântător” sau „rai dumnezeiesc”. De ce imnograful a considerat să o numească pe Maica Domnului în felul acesta? 

Ca să înțelegem mai bine această taină a Maicii Domnului, ca cea care este „raiul cel cuvântător”, este foarte potrivit să facem un mic recurs la modul cum este descris raiul în Sfânta Scriptură. Eu m-am gândit să aleg două momente precise în care ni se vorbește despre cum arată Raiul lui Dumnezeu.

Primul din aceste momente este descris în cartea Facerii, în care ni se spune că Dumnezeu i-a așezat pe Adam și pe Eva în rai, în Grădina Edenului. Aici, în această grădină a Edenului, sau în Rai, ei puteau vorbi în mod direct cu Dumnezeu. Erau în comuniune cu Dumnezeu, oameni liberi, oameni în drum spre desăvârșire, se aflau pe calea aceasta a desăvârșirii. 

Ni se mai spune că în Rai era și răcoare, ceea ce constituie un indiciu al unui confort sufletesc, al unei bucurii. Atât Adam cât și Eva, fiind în Rai și bucurându-se de prezența lui Dumnezeu, erau foarte fericiți. 

De altfel, și noi avem expresia aceasta, în momentul în care suntem vizitați de stări de grație, de bucurie, de împlinire sufletească deosebită. Când ajungem la finalitatea unui parcurs pe care ni l-am propus, la rezultate deosebite, noi exclamăm și spunem că „ne simțim ca-n rai” - este o metaforă pe care o folosim și care exprimă starea aceasta de plinătate, de bucurie extraordinară pe care nu o poți descrie decât ca fiind ceva asemănător cu Raiul, unde este bucurie, fericire, lumină și mai presus de toate, este Dumnezeu. 

Al doilea moment pe care l-am ales, pentru a vedea cum este descris Raiul în Sfânta Scriptură, este cel din cartea Apocalipsei, în care ni se spune că Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan i S-a arătat Dumnezeu. Și el descrie astfel, Raiul: „Și mi-a arătat apoi râul și apa vieții, limpede cum e cristalul și care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Și în mijlocul pieței din cetate, de o parte și de alta a râului, crește pomul vieții, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-și rodul; și frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor. Niciun blestem nu va mai fi. Și tronul lui Dumnezeu și al Mielului va fi în ea, [și în această cetate] și slugile Lui Îi vor sluji Lui. Și vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor. [Adică a celor care moștenesc raiul.] Și noapte nu va mai fi ; și nu au trebuință de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor Lumină și vor împărăți în vecii vecilor” (Apocalipsa 22, 1-5). 

Așa este descris Raiul în Cartea Apocalipsei, ca fiind spațiul, locul unde este pomul vieții, la fel ca în primul Rai, de unde au fost izgoniți Adam și Eva din pricina păcatului. Și acolo era pomul vieții. 

De ce Maica Domnului este numită „rai cuvântător”? Pentru că prin curăția ei, prin smerenia ei, prin ascultarea ei, și-a transformat trupul într-un rai în care a venit Fiul lui Dumnezeu și S-a întrupat, ca Om, pentru noi și pentru a noastră mântuire. 

Pomul vieții, din raiul biblic, nu este altcineva decât Hristos Însuși. Și Maica Domnului, a devenit ea însăși un rai pentru că nimeni dintre făpturile omenești nu L-a iubit atât de mult pe Hristos, pe Dumnezeu-Omul, cum L-a iubit ea. Comuniunea deplină, comunicarea directă a Maicii Domnului cu Fiul Său nu a mai putut fi transpusă în viața niciunui sfânt. De aceea, Maica Domnului este mai presus decât toți sfinții, și decât heruvimii și serafimii, fiind model pentru noi oamenii, de comuniune și simțire a prezenței lui Dumnezeu. 

Toate acestea au fost posibile pentru că Maica Domnului a trăit în curăție deplină. Nu a lăsat ca sufletul său să fie atins de păcat. 

În slujba Paraclisului ni se spune că Maica Domnului este „bucuria tuturor” pentru că ea a pierdut grija păcatului. Adam și Eva, păcătuind, neascultându-L pe Dumnezeu, călcând porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, au fost izgoniți din Rai, au trăit condiția de oameni exilați, adică de oameni care nu se mai bucură, nu mai au comuniune deplină cu Dumnezeu și nu mai simt lumina cea dumnezeiască. Așa se întâmplă, să știți, și în viața noastră. Când păcătuim, noi decidem să plecăm din rai, ne autoexilăm din rai. 

În răstimpul acesta, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, noi reflectăm, ne rugăm, aprofundăm taina acesteia. De aceea, în fiecare seară, cântăm Paraclisul Maicii Domnului, având nădejdea aceasta ca și sufletul nostru să devină un rai în care să simțim lumina, să simțim că Dumnezeu este pentru noi totul, așa cum a fost pentru Maica Domnului, și că ne hărăzește Domnul cu stări de bucurie.

Bucuria nu este posibilă dacă lăsăm și încuviințăm ca păcatul să vină în viața noastră. Ori de câte ori îi invocăm numele și ne rugăm ei, Maica Domnului este pentru noi un prilej și sursă de bucurie, pentru că ea L-a născut pe Cel care este însăși bucuria ființială sau absolută, adică pe Iisus Hristos Mântuitorul Lumii, Cel care a fost fără de păcat.

Să ne străduim fiecare dintre noi ca prin viața noastră, fiecare cât putem, să căutăm să fim niște mici raiuri; viața noastră să fie un rai. 

În opoziție cu sufletul unui om care este bucuros, plin de lumină, bun, îngăduitor, este sufletul celui care este rău, care nu știe să ierte, care nu știe să împărtășească bunătate. Dacă te afli lângă un asemenea om, care te chinuie, te jignește, te ponegrește, vei spune că viața ta este un iad, pentru că este ceva greu de suportat. 

Iadul este locul unde nu există iubire sau mai precis, unde nu mai poți iubi, unde este neputința de a iubi. Unde nu este iubire, totul este transformat în iad. În schimb, unde este iubire, totul este transformat în rai. De aceea Maica Domnului a fost numită „rai cuvântător”, adică ființă rațională, pentru că ea L-a iubit atât de mult pe Hristos, mai mult decât orice pământean. 

Maica Domnului să fie cea care să ne ajute ca sufletul nostru să fie ca un rai spiritual.

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a vizitat șantierul bisericii noi din localitatea Siliștea.