„Evanghelia ne pune spre reflecție una din minunile săvârșite de Hristos în fața apostolilor înainte ca aceștia să fie chemați la apostolat. (...)

Pentru  apostolul Petru pescuitul nu era un hobby, un moment de liniște, de evadare în natură, era sursa lui de venit. Nu își permitea luxul de a pescui de drag. După o noapte în care a avut un eșec total, Hristos îi spune să arunce mrejele din nou. (...)

Apostolul Petru se mărturisește și, în același timp, se smerește în fața Domnului. Îi spune că deși a trudit toată noaptea, încercând să prindă pești - iar El le cere un lucru aproape imposibil acum, datele evidenței fiind altele și anume că nu avea cum să prindă pește - va face după cuvântul Lui. Din această atitudine a Sfântului Petru noi învățăm un lucru esențial! Oricâtă experiență am avea, oricâte cunoștințe am asimila, oricât de buni am fi în profesia noastră, există un moment limită în care avem nevoie să recunoaștem, fiecare în parte, faptul că nu putem mai mult. În momentul în care absolutizăm, în momentul în care idolatrizăm și totul se mișcă în jurul experienței noastre, a cunoștințelor pe care noi le-am asimilat, transformăm experiența și cunoașterea noastră într-o ideologie.(...)

Gândul mă duce la momentul Facerii: Eva a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului crezând că va avea acces la cunoaștere. S-a înșelat! Cunoașterea pe care Dumnezeu a vrut să i-o dăruiască, Eva a transformat-o într-o ideologie.

Sfântul Petru ne învață starea de smerenie, oricât de deștepți am fi, oricâtă experiență am avea în domeniile pentru care noi ne-am pregătit. Obiectiv vorbind, sunt situații în care nu poți decât să mărturisești că ai nevoie ca Dumnezeu să completeze ceea ce tu deja ai. Sfântul Petru s-a comportat în felul acesta. (...)

Smerenia înseamnă frângere și dăruire. Sfântul Isaac Sirul spune că smerenia este haina lui Hristos, pe care a luat-o ca să-Și asume firea noastră, în afară de păcat, și să-i redea noblețea la care a fost omul chemat.

Smerenia este sinonimă cu umanitatea! Când ești smerit, începi să devii om cu adevărat. Când ești mândru, plin de sine, când crezi că totul trebuie să graviteze în jurul tău, începi să nu mai fii om, te degradezi!

Lumea în care trăim absolutizează, divinizează, cunoașterea. Iar cunoasterea este transformată în ideologie și știm că toate ideologiile ucid. Noi știm două dintre ele, sunt totalitare, agresive: comunismul și fascismul.

Astăzi, alte feluri de ideologii pătrund cu foarte multă perfidie și lucrează la nivelul conștiinței noastre ca să ne convingă că sunt valide, când de fapt nu fac altceva decât să ne desfigureze ca oameni.

Nu credeți apostolilor minciunii! Biserica nu este împotriva cunoașterii! Biserica o promovează, însă nu noi suntem sursa cunoașterii, ea este de la Dumnezeu, El este sursa cunoașterii!”

Tot duminică, 23 septembrie, Părintele Episcop Ignatie a participat la conferința susținută de domnul Mihail Neamțu la Brașov, intitulată „Povara Libertății. Sfinți, Genii și Eroi”, prilej pentru a reafirma importanța participării la Referendumul din 6-7 octombrie, pentru redefinirea Căsătoriei, ca act de mărturisire publică a credinței și libertății de conștiință creștină.