Alături de Preasfinția Sa au slujit și părintele protopop Adrian Chirvasă și părintele paroh Victor Solomon.

În cuvântul său, Ierarhul Hușilor a explicat celor prezenți de ce Fecioara Maria este numită, în slujbele Bisericii, „deschizătoarea raiului”:

«Bucură-te, deschizătoarea ușilor raiului!» (Stih din icosul al IV-lea al Acatistului Bunei Vestiri)

În cele două săptămâni de post, al Adormirii Maicii Domnului, ne străduim ca mintea și inima noastră să fie aproape de Maica Domnului.

Când stăm lângă cineva la care ținem foarte mult, la care inima noastră simte bucurie, preluăm, fără niciun efort suplimentar, câte ceva din personalitatea, din modul de gândire și de simțire a acelei persoane. Dacă noi stăm lângă Maica Domnului, vom asuma, în viața noastră, virtuțile pe care le-a avut: smerenia, curăția și dăruirea integrală lui Dumnezeu.

Maica Domnului este numită, de cei care au alcătuit textele liturgice, ca cea care este „deschizătoarea ușilor raiului”.

Știm, din Cartea Facerii, că Adam și Eva, în urma neascultării, în urma încălcării poruncii pe care Dumnezeu le-a dat-o, de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, au fost alungați din rai, au fost exilați din comuniunea cu Dumnezeu. Cartea Facerii ne spune că au fost așezați în afara grădinii Edenului, la poarta căreia au fost puși heruvimi cu sabie de flacără vâlvâietoare.

Ori de câte ori păcătuim nu facem altceva decât să ne semnăm statutul de exilați din lumea comuniunii cu Dumnezeu.

Maica Domnului, cea care a fost curățită de Duhul Sfânt, devenind vrednică de a-L primi pe Dumnezeu-Fiul, ca să-L nască, ca Om, în această lume, a devenit un rai.

Raiul înseamnă bucurie, liniște, simțirea prezenței lui Dumnezeu, vederea Lui.

În Paraclisul Maicii Domnului ne adresăm Preasfintei Fecioare: «raiul cel însuflețit».

Sfânta Fecioară Maria devenit rai pentru că L-a avut pe Fiul lui Dumnezeu în pântecele ei și în inima ei.

Pomul vieții este însuși Hristos. Prin viața ei neprihănită, Maica Domnului a fost cea care ne-a deschis raiul, prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Întrupându-se, fiind răstignit, înviind și înălțându-se la ceruri, ne-a deschis calea spre Împărăția lui Dumnezeu, spre rai.

Cea care face punctul de pornire al deschiderii raiului este Maica Domnului, pentru că ea Îl aduce pe Cel care ne-a înlesnit fiecăruia dintre noi să dobândim Împărăția Cerurilor – dacă ne străduim să împlinim poruncile Lui.

Important este să luptăm, să ne nevoim. De căzut este lesne firii noastre omenești. Domnul ne cere să ne luptăm, oricât de dulce este păcatul. Este important să avem conștiința și să simțim, în adâncul inimii noastre, că ori de câte ori asumăm păcatul, noi, de fapt, decidem să plecăm din rai.

Ori de câte ori Îl chemăm pe Dumnezeu, ori de câte ori facem o faptă bună, ori de câte ori avem un gând bun față de cineva care a fost răutăcios, ori de câte ori avem puterea de a ierta pe cel care ne-a greșit, nu facem altceva decât să pregustăm din bucuria  a tot ceea ce înseamnă raiul.