Absolvenții Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași au depus astăzi jurământul de credință față de Biserica din care fac parte și față de învățătura pe care au primit-o în timpul anilor de studiu. Acest moment s-a desfășurat la Catedrala Mitropolitană din Iași, în cadrul Sfintei Liturghii oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, și de Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, împreună cu părinții profesori ai instituției teologice.

Studenții Promoţiei 2023 a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi au participat în această dimineață la cursul festiv de încheiere a anilor de studiu. În cadrul Sfintei Liturghii a avut loc momentul solemn al depunerii jurământului, când tinerii teologi au făgăduit, cu mâna pe Cruce şi pe Evanghelie, că vor păzi şi vor propovădui învăţătura Bisericii.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de PS Damaschin Dorneanul, care a subliniat importanța prezenței harului în viața teologului:

„Nu fi nepăsător față de harul care este în tine”, onorează harul, cinstește harul, fă-l lucrător și arată-ți recunoștința față de Cel ce ți l-a dat. Pune gând smerit, că nu sunt vrednic de harul pe care l-am primit. Și în acest duh, cu această așezare, cu această pregătire, cu această punere a noastră, a disponibilității noastre, în fața lui Dumnezeu, Dumnezeu care ne-a chemat, Dumnezeu care ne-a întărit, Dumnezeu care ne-a dat harul va lucra în noi, prin noi, în Biserica Lui cea sfântă ca să fie preaslăvit, nu numele nostru, nici măcar numele facultății, îndrăznesc a zice, ci ca să fie preaslăvit numele Lui, al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Mitropolit Teofan a adresat un cuvânt de binecuvântare și felicitare:

Cel care a primit în sine duhul cel dumnezeiesc al teologiei este chemat acum, la finalizarea cursurilor, să mărturisească și să ofere altora ceea ce a dobândit. Aceasta este datoria voastră, iubiți absolvenți. Acesta este mandatul vostru și nădăjduiesc din tot sufletul, împreună cu ierarhii Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, cu părinții voștri, cu dascălii, nădăjduim cu toții că aceasta este și bucuria voastră pentru ca să fie și bucuria noastră.

În cadrul slujbei Înaltpreasfinția Sa a acordat ordinul „Crucea Moldavă” pentru mireni domnului prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și domnului prorector, conf. univ. dr. Constantin-Iulian Damian. 

În partea a doua a zilei, la sala de evenimente „Agora”, a avut loc cursul festiv, în cadrul căruia au fost evidențiați șefii de promoție la fiecare specializare și toți absolvenții au primit diplome din partea Universității „Al. I. Cuza” din Iași.

Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, prezent la cursul festiv, i-a îndemnat pe tinerii absolvenți să își păstreze entuziasmul și să țină aprinsă flacăra credinței:

Le-am tot repetat studenților cărora le-am predat Patrologia, să țină cont de două devize: „Defrișați pădurea cărților, ca să vă mobilați serios etajul!” și „Adăpați-vă din izvoare, nu din băltoace!”.

Avem nevoie de entuziasm. Sunt nenumărate momente în care ne blazăm, paralizăm, simțim că suntem anesteziați, din varii motive. Viața, în curgerea ei, are destule „injecții”, cu care ne aruncă în hăul disperării, al deznădejdii.

Sfântul Sofronie de la Essex, în cartea „Din viață și din duh”, ne spune despre entuziasm:

„Dumnezeu să vă păzească, iar voi păziți atitudinea dreaptă. Din afară, nimic nu se vede. Este o viață ce nu are nimic deosebit. Ci înlăuntru, din pricina ascultării, suntem într-o stare de neîntreruptă încordare. Așa trebuie să fie creștinul – un cablu de înaltă tensiune, pe care o păsărică se poate odihni fără nicio primejdie, dar prin care trece o energie în stare a face să explodeze întreaga lume. Iată cum vom avea intrare în veșnica Împărăție a lui Hristos.”

Așadar, Sfântul Sofronie ne cere să avem o stare de entuziasm, care ne vine din har, din foarte multă rugăciune – chiar dacă, de multe ori, pare că acesta a devenit un clișeu. Cel care se roagă are și surse de bucurie, și de liniște, și, mai ales, de foarte multă limpezime lăuntrică.

Al doilea gând este desprins dintr-un vers foarte sugestiv, al poetului Anatol Baconsky, în care ne spune cărui fel de flacără să i ne dăruim: „Singura flacără căreia merită să i te deschizi e aceea ce te restituie purificat luminii, fără plângeri, fără căderi, fără zgură...”. Deci flacăra care te face pe tine să fii lumină, aceleia să i te dăruiești.

Sunt multe flăcări în lumea aceasta, dar unele ne transformă în cenușă, ne destructurează din punct de vedere spiritual. Flacăra Duhului este cea care ne restituie, ne curăță și ne redă lumina.

Ultimul gând este luat din Basmul popular „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”: la un moment dat, Făt-Frumos ajunge în locul unde putea să trăiască o tinerețe veșnică și o viață fără de moarte. Se căsătorește cu o fată splendidă, foarte frumoasă, care îl avertizează, spunându-i să nu cumva să meargă în valea plângerii, pentru că, odată ajuns acolo, în sufletul lui se va naște dorul după părinții pe care i-a lăsat când a plecat de acasă, și va părăsi locul acela, unde el se poate bucura de tinerețe veșnică și de viață fără de moarte.

Ca orice tânăr, nu a fost atent, nu a luat acest îndemn în sensul cel mai responsabil și, la un moment dat, fără să-și dea seama, alergând după un iepure, ajunge în Valea Plângerii. Dintr-o dată, în inima lui se naște dorul cumplit după părinții care nu mai trăiau. El era de sute de ani în acel loc, unde putea să trăiască o tinerețe veșnică. Nu a rezistat acestei frământări lăuntrice, s-a sfătuit cu calul său, și a zis că se întoarce acasă, în locul unde s-a născut. Evident, totul era schimbat – nu mai trăiau nici părinții, nu mai era nici casa, nimic.

La un moment dat, calul care îl însoțea, dezamăgit, îi spune: „Eu nu mai merg cu tine”. Iar Făt Frumos îi răspunde, dându-i o replică, care numai în limba română poate fi exprimată atât de frumos: „Du-te sănătos, și mă voi întoarce și eu peste curând.”

Așa să vă întoarceți și voi, la Facultatea de Teologie, la Catedrala Mitropolitană – în acest loc care v-a format, nu în curând, ci peste curând. Peste curând înseamnă să săriți peste curând, și să veniți cât mai repede în locul acesta care v-a format. Să rămâneți cu dorința interioară de a veni la școala care v-a format, de a vă întâlni cu profesorii care v-au dăruit tot ceea ce au putut, din experiența pe care au acumulat-o.

Preasfinția Sa le-a oferit primilor absolvenți de la fiecare specializare, fii duhovnicești ai Eparhiei Hușilor, premii în bani (2.000 lei locul I pe Eparhie, la specializarea Pastorală; 1.500 lei locul I pe Eparhie la specializarea Asistență Socială; 1.500 lei locul I la specializarea Artă Sacră) și cărți.

 

Sursa foto: doxologia.ro

Ultimele articole