Sâmbătă,  18 august 2018, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a participat, la invitaţia Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Andrei, la sfinţirea bisericii cu hramul „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca.

Slujba de sfințire a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, alături de Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie al Huşilor şi de Arhiereul vicar Teofil de Iberia din Episcopia Spaniei, împreună cu un sobor numeros de preoți și diaconi.

După slujba de sfinţire a urmat Sfânta Liturghie, săvârșită în locașul de cult. La slujbă au asistat un număr impresionant de credincioși, autorități locale, județene și centrale, alături de numeroși oameni de cultură.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Părintele Episcop Ignatie, care a vorbit despre orbirea ideologică a lumii contemporane:

„Trăim într-o lume foarte bulversată din toate punctele de vedere. Uitaţi-vă câtă stare de dezbinare! Totul se transformă în ideologie în lumea în care trăim! Dragostea de patrie se transformă într-o ideologie, desigur strâmbă. Viaţa de familie se transformă într-o ideologie şi mai strâmbă, care desfigurează ceea ce Dumnezeu a lăsat pe pământ. Chipul lumii de astăzi este transformat într-o ideologie care dezbină, care are în sine morbul polarizării. (...)

Biserica nu poate fi absentă de la ce se întâmplă în lumea de astăzi. Ne dovedim a fi predicatori foarte slabi dacă vorbim excelent despre Evanghelie dar nu o aducem în contemporaneitate. Sunt foarte mulți care doresc să ne reducă la tăcere.”

Pornind de la insistenţa celor doi orbi din Evanghelie de a-L striga pe Hristos, în ciuda faptului că lumea le cerea să tacă, Ierarhul Huşilor  a insistat pe nevoia de a vedea şi înţelege realităţile din jur:

„Insistenţa celor doi orbi de la marginea drumului cred că ar trebui să constituie pentru noi un foarte bun exemplu. Noi suntem ca aceştia, poate nu atât de săraci, dar avem o altă formă de sărăcie, sărăcia spirituală.

Diferența dintre noi și orbi este că nu realizăm că alții vor să ne orbească cu ideologiile lumii acesteia. Nu realizăm că suntem orbi și nu strigăm: Să vedem, Doamne! Deschide-ne ochii! Să vedem ce se întâmplă în lumea în care trăim, în care totul este confiscat ideologic! (...)

O formă de orbire este şi faptul că totul se politizează în lumea de astăzi. Dacă noi ca Biserică ne ridicăm împotriva corupţiei – şi toată lumea se ridică împotriva corupţiei - automat eşti plasat într-o partidă sau alta. Corupţia este însă o problemă morală a societăţii de astăzi şi toţi sunt de acord că nu putem trăi aşa.

Problema diasporei este şi ea confiscată. Biserica este prima instituţie care ţine la tot ceea ce înseamnă identitate românească pentru cei plecaţi în diaspora. Căci ne interesează sufletele lor, identitatea lor.

Noi avem o mare responsabilitate - Biserica și oamenii de cultură - să dăm un răspuns adecvat. Nu putem să-i lăsăm pe oameni să rămână în orbirea la care sunt invitați. Degeaba diagnosticăm că sunt probleme, dacă noi nu oferim și soluții, dacă nu oferim alternativă. (...)

La finalul cuvântului său, Preasfinţitul Părinte Ignatie a îndemnat pe cei prezenţi să păstreze şi să cultive valorile care ne definesc ca neam:

Avem nevoie de Cineva care să ne deschidă ochii, dar şi să cerem lucrul acesta. Nu-i suficient numai să constatăm starea de fapt în care ne aflăm fiecare. Să strigăm către Domnul: Doamne deschide-ne ochii!

Este o lucrare anevoioasă! Nu este simplu să zăboveşti asupra acestor provocări care ne pot zdrobi, iar noi nu realizăm pericolul. (...)

Să avem această încăpăţânare în cele bune, să rămânem stăruitori chiar dacă vânturile sunt potrivnice. Să cerem să vedem! Să reuşim să căpătăm acea acuitate spirituală a minţii, să reuşim să ne smulgem din toate aceste viforniţe! Toţi trebuie să apărăm valorile care ne definesc ca neam. Căci ele ne conservă această demnitate de români şi de oameni ai credinţei. Valorile Evangheliei ne definesc pe noi ca oameni!”

 

Biserica „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, numită „una a reconcilierii”, stă sub semnul detensionării relațiilor cu Biserica Greco-Catolică. Numele se datorează mai ales faptului că frumusețea interiorului ei este dată de sinteza artistică inspirată, realizată de un artist ortodox, Silviu Oravitzan, și de unul catolic, teologul și pictorul Ivan Marko Rupnik de la Roma.

Potrivit site-ului oficial, locașul de cult este un veritabil manifest spiritual, care arată că ortodoxia poate fi modernă și, în același timp, să se inspire din tradiție, dar și că arta, reintegrată în spațiul credinței, poate să construiască un veritabil ecumenism al frumuseții lui Dumnezeu. În spațiul interior, mozaicurile, realizate de pictorul și teologul iezuit Marko Ivan Rupnik, redau o veritabilă sinteză teologică între canonul artei bizantine și canonul artei occidentale din primul mileniu de istorie a Bisericii creștine una. Iconostasul, realizat în lemn de tei aurit, de artistul Silviu Oravitzan, își propune să ilustreze, într-o inepuizabilă bogăție cruciformă, lumina spirituală care izvorăște din prezența și lucrarea lui Dumnezeu și pe care omul este chemat să o vadă.