Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele inspector eparhial Dragoș Trofin și părintele protopop Marius Cătălin Antohi.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a explicat de ce Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt numiți „întocmai cu Apostolii”:

Îi cinstim pe Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena.

Biserica a găsit de cuviință ca în slujba dedicată acestor împărați creștini să îi numească cu  supranumele de «întocmai cu Apostolii».

În stihirile de la Litie ni se spune că cei doi împărați, Constantin și mama sa, Elena, prin lucrarea lor misionară, prin dragostea față de Hristos, prin curajul de a vorbi deschis și nestingherit despre valorile credinței creștine, s-au asemănat cu apostolii.

Sunt două motive pentru care Biserica le-a atribuit acest calificativ duhovnicesc.

În limba greacă, într-o traducere cât mai fidelă, „întocmai cu apostolii” înseamnă  „egali în cinstire cu Apostolii”

Primul motiv este acela că, aidoma Apostolilor, ei au crezut în Cruce, în lucrarea acesteia, în puterea ei de viață făcătoare.

Crucea, care a devenit altarul de jertfă  al lui Hristos, este semnul de biruință asupra păcatului și a morții, dar și indiciul dragostei desăvârșite a lui Dumnezeu față de oameni. Pe cruce, Hristos ne-a arătat cât de mult ne-a iubit, pentru că S-a jertfit pentru noi.

Însuși Domnul, la Cina cea de Taină le spunea ucenicilor că „nu este dragoste mai mare față de prietenul tău decât a-ți da viața pentru el”- lucru pe care Hristos l-a făcut atunci când a fost răstignit.

El ne-a iubit cum nimeni, niciodată, nu ne va iubi, când noi ne-am dovedit ingrați, plini de ură și de cuvinte disprețuitoare. El a rămas neclintit în dragostea Sa.

«Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!» (Galateni 6, 14)

Convertirea Împăratului Constantin la credința creștină a venit prin Cruce.

În anul 312 i s-a arătat, înaintea unei lupte cu Maxențiu, Hristos, Dumnezeul creștinilor sub forma unei cruci luminoase, însoțită de mesajul „cu semnul acesta vei învinge”.  Așa dă mărturie biograful său, Eusebiu de Cezareea, în lucrarea „Viața împăratului Constantin”.

Din momentul acela, Sfântul Împărat Constantin și L-a asumat pe Hristos ca pe Împăratul inimii sale. Dovadă stă faptul că, dacă până în anul 312 toate monedele și inscripțiile oficiale aveau chipuri ale diferitelor zeități păgâne, din acest an, pe toate monedele, inclusiv pe steagurile de luptă, a inscripționat crucea lui Hristos.

Sfântul Apostol Pavel s-a convertit la creștinism tot printr-o arătare luminoasă. De aceea, Sfântul Împărat Constantin este asemănat cu Sfântul Pavel, ca cel care și-a întors întreaga energie de la prigoana creștinilor înspre propovăduirea adevărului că Hristos este Răscumpărătorul, Cel care, prin Învierea Sa, a biruit păcatul și moartea.

Părintele Episcop Ignatie a afirmat că decizia Împăratului Constantin de a acorda libertate de manifestare pentru credința creștină a avut o importanță asemănătoare cu activitatea de propovăduire a Apostolilor:

Al doilea motiv pentru care Împăratul Constantin este numit „întocmai cu Apostolii” se datorează faptului că prin deciziile pe care le-a luat, el a facilitat manifestarea și trăirea credinței și în sfera publică.

În anul 313, odată cu emiterea unei scrisori (un edict) semnate împreună cu Liciniu, creștinilor li s-a recunoscut faptul că și ei pot să își trăiască credința în mod nestingherit.

Până în acel an, creștinii își trăiau credința ascunși în catacombe, pentru că erau persecutați. Erau urmăriți și uciși numai pentru că purtau numele de creștini și se însemnau cu crucea lui Hristos.

Prin edictul de la Milano, Sfântul Constantin cel Mare a statornicit libertatea de manifestare și de trăire a credinței în Hristos.

Acest edict a avut același rol și importanță ca și misiunea Apostolilor care au cutreierat lumea întreagă, vorbind despre Hristos Cel răstignit și înviat și  au propovăduit dragostea Lui nemăsurată.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Ignatie a oferit părintelui Constantin Spătaru, fostul paroh al Parohiei Boțești, cu prilejul pensionării, Distincția de vrednicie a Episcopiei Hușilor „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, în semn de apreciere pentru întreaga activitate pastorală.