Din soborul slujitorilor au făcut parte și părinți consilieri de la Centrul Eparhial Huși, alături de preoții parohi Eduard Irimiea și Marin Tudorică.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre valorile spirituale pe care și-au fundamentat martirii fidelitatea față de Hristos:

«Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine» (Filipeni 1, 21-23)

Biserica, prin săvârșirea slujbei Vecerniei celei Mari unită cu Litia, ne dă șansa binecuvântată de a simți prezenta tainică și minunată a unuia dintre martirii Bisericii lui Hristos, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir. 

Este un bun prilej de a reflecta asupra unui răspuns la o întrebare fundamentală: Cum a fost posibil ca Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și, implicit, toți martirii lui Hristos, să nu pună nimic mai presus de Acesta, nici viața lor, nici poziția lor socială, familiile lor, nimic din lumea aceasta?. 

Răspunsul îl găsim în viețile martirilor. Ei au fost stăpâniți de viziunea unei alte vieți decât cea trecătoare, efemeră, cea căreia îi suntem noi parte. Au fost străbătuți de convingerea că viața veșnică, comuniunea cu Hristos, întâlnirea cu El este cea mai de preț bogăție, aspect subliniat cu foarte multă convingere de însuși Apostolul Pavel - unde și-au găsit temei martirii, anume că ei doresc mai mult să trăiască viața împreună cu Hristos decât să se lege de ceva din lumea aceasta. Aveau o viziune și o credință puternică în viața veșnică. 

Tertulian, unul din scriitorii bisericești care a trăit la sfârșitul secolului al II-lea și începutul secolului al III-lea ne spune, în limba latină: „Christus in martyre est” (Hristos este în martir); toți martirii lui Hristos, inclusiv Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, sunt cei care, pe lângă dorința lor de a-l întâlni pe Hristos și de a fi în comuniune cu El în lumea de dincolo, Îl aveau în mod foarte prezent în inima lor, tânjeau după deplinătatea vederii lui Hristos în lumea veșniciei. 

Martirii tânjeau după ceea ce Sfântul Arhidiacon Ștefan a trăit, ca o arvună, încă din lumea aceasta, în timp ce el era martirizat. Adversarii săi aruncau cu pietre în el atunci când a avut această îndrăzneală de a vorbi despre credință în Iisus Hristos, despre dragostea în Cel Care S-a răstignit, în Cel Care a murit și a înviat pentru întreaga umanitate.

În timp ce făcea această mărturisire, ni se spune în Cartea Faptele Apostolilor a Sfântului Apostol Luca, că L-a văzut pe Hristos stând în picioare cum se uita la mucenicul Său, și această vedere a lui Hristos i-a umplut fața Sfântului Arhidiacon Ștefan de lumină și de foarte multă slavă. 

În mod tainic, dar nu mai puțin real, toți martirii lui Hristos au retrăit experiența Sfântului Arhidiacon Ștefan - L-au văzut pe Hristos stând în cer, uitându-Se la ei plin de slavă, de lumina necreată cea dumnezeiască, și astfel, prin iubirea față de El, au putut să mărturisească, fără niciun fel de ezitare sau de intermitență, iubirea si încrederea în Hristos, ceea ce a atras după sine pierderea vieții, pentru a se bucura de viata cea veșnică.

Preasfinția Sa a amintit de răsturnarea valorilor spirituale, care pot da o altă viziune asupra vieții și relațiilor interumane:

Martirii sunt cei care trăiesc în mod foarte evident Fericirile Domnului, pe care le-a rostit în cadrul Predicii de pe Munte. Ei au trăit toate Fericirile, pe care noi le auzim în duminici sau în sărbători cântate la strană, și au fost stăpâniți de această viziune a unei alte vieți - viața cea veșnică -, după cum subliniază un mare gânditor creștin, nu foarte la modă pentru vremurile de astăzi, Mircea Vulcănescu. 

Acest autor creștin ne spune că, din păcate, noi, oamenii care trăim în era aceasta a tehnologiei, a mediilor digitale, într-o eră postmodernă am pierdut viziunea unei vieți veșnice; suntem prea cantonați în cele ale lumii de astăzi, în cele trecătoare. 

Omul care este cantonat și, pur și simplu, încleiat în efemerul lumii de astăzi, trăiește Fericirile altfel decât le propovăduiește Domnul Hristos în Evanghelie. 

Cum sună aceste Fericiri pentru noi, cei de astăzi? Dacă suntem sinceri, poate ne regăsim cel puțin în una dintre acestea, cum sunt formulate pe dos, adică în sens opus față de cele pe care le știm noi din Evanghelie. Acest gânditor creștin, Mircea Vulcănescu, ne spune asa: 

«Tabloul valorilor morale ale omului modern, care a pierdut viziunea altei vieți, căreia-i era menit, e însa răsturnarea totală a făgăduielii de bucurie-n suferință și de răsplată în Slavă, pe care Predica de pe munte le aducea acum două mii de ani: sărăciei, blândeții, inimii curate, duhului împăciuitor, milostivirii, setii de dreptate și prigoanei suferite pentru ea.

Fericiți cei îndestulați, că a acelora este împărăția acestei lumi și alta nu este.

Fericiți cei tari, că aceia vor stăpâni pământul.

Fericiți cei cumpliți și neîndurători, că aceia nu se vor teme de nimeni.

Fericiți cei râd și se bucură, că aceia de nimic nu au nevoie.

Fericiți cei îndrăzneți, că aceia vor avea parte de praznic.

Fericiți semănătorii de vânt, că aceia se vor chema fiii furtunii.

Fericiți cei iscusiți, că aceia vor afla taina multor lucruri.

Fericiți veți fi, când vă vor slăvi și vă vor tămâia, mințind pentru voi, căci v-ați aflat plata acum, pe pământ, și mâine de voi cine o să-și mai aducă aminte?».

Așa sună, în contrast cu cele din Evanghelie, Fericirile omului modern, care a pierdut perspectiva vieții veșnice, a pierdut credința puternică, evidentă și clară, în Hristos Cel răstignit și înviat, așa cum o aveau martirii, cei care au crezut și și-au dat viața pentru Hristos. 

Să avem parte de harul mărturisitor, de credința puternică, de iubirea nemărginită pentru Hristos a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, cel care, în adâncul inimii sale, atunci când a fost martirizat, cred că spus și el ca și Sfântul Apostol Pavel: „Vreau să trăiesc cu Hristos, să mă despart de trupul acesta și aceasta pentru mine este cu mult mai bine”.

La finalul slujbei Părintele Episcop Ignatie l-a hirotesit întru duhovnic pe părintele Mihai Mazga, de la parohia Fălciu II, Protopopiatul Huși. Și în după-amiaza zilei de sâmbătă, 24 octombrie 2026, după slujba Vecerniei de  la Catedrala Episcopală din Huși, Preasfinția Sa i-a hirotesit întru duhovnic pe tinerii preoți: Rareș Mâță, de la Parohia Davidești, Protopopiatul Huși; Rareș Ilie, de la Parohia Coșești, Protopopiatul Vaslui; Gheorghiță Tănăselea, de la Parohia Trohan, Protopopiatul Vaslui; și Andrei Andronache, de la Parohia Ibănești, Protopopiatul Bârlad.