În omilia rostită după citirea pericopei evanghelice, Ierarhul Hușilor a explicat afirmația Domnului Hristos, potrivit Căruia „Duhul Sfânt...va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată”:

«Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată» (Ioan 16, 7-8)

Ne aflăm într-un răstimp liturgic în care Îl așteptăm pe Mângâietorul, Cel care a fost numit de Domnul Hristos „Duhul Adevărului” - adică pe Duhul Sfânt. 

În această perioadă, între Sărbătoarea Paștilor și Sărbătoarea Cincizecimii – Biserica a rânduit să fie citite pericope evanghelice din Evanghelia de la Ioan. Raţiunea este una foarte precisă – fiind pătrunși și străbătuţi de harul Învierii, mintea noastră poate să priceapă cele înalte, dumnezeiești, așa cum le găsim descrise cu multă inspiraţie și înţelepciune de către teologul iubirii dumnezeiești. Doar pătrunși de harul luminii Învierii noi reușim să înţelegem și să cuprindem cu scoica minţii noastre ceea ce vrea Domnul să ne grăiască și unde vrea El să ne ridice – la un nivel superior de a înţelege sensul vieţii noastre.

Însuși Domnul tâlcuiește ce înseamnă „a vădi lumea de păcat, de dreptate și de judecată”. Duhul Sfânt, venind în lume, este Cel care va descoperi și va face această delimitare, între cei care cred cu adevărat în Fiul lui Dumnezeu, Logosul Întrupat, ca Cel care a venit să asume firea omenească în integralitatea ei, pentru a o îndumnezei, pentru a o impregna de energiile necreate dumnezeiești, și cei care nu cred.

De ce Domnul a considerat să ne spună că „a vădi lumea de păcat” înseamnă a-i scoate la iveală pe cei care nu cred în El?

Sfinţii Părinţi care s-au aplecat asupra acestor texte, ne spun că, în momentul în care Hristos nu mai este referința vieţii omului, totul este permis. Dacă Hristos nu este centrul vieţii noastre, Cel la care noi trebuie să ne uităm și pe Care trebuie să-L avem ca model în lumea aceasta, tot ceea ce ţine de reprobabil, de imoralitate, devine posibil.

De aceea, Domnul Hristos a considerat că cel mai mare păcat este a nu crede în El. Dacă omul crede în Hristos, el va ajunge să acţioneze, să simtă și să gândească ca El, adică să se angajeze în a menţine în armonie cele care ţin de dumnezeiesc și cele care ţin de omenesc.

Hristos, prin venirea Sa în lume, prin asumarea firii omenești, a restabilit armonia desăvârșită între ceea ce este necreat (firea dumnezeiască) și ceea ce este creat (firea omenească). Între cele două nu a existat niciun fel de conflict sau sciziune, pentru că ele au fost încorporate în Persoana Logosului Dumnezeiesc.

Umanitatea din Hristos, în toată strălucirea și frumuseţea ei, ne indică adevărata demnitate a omului. În Hristos, omul este frumos, demn și plin de strălucire. În afara lui Hristos, orice tendinţă a omului de a căuta să se împlinească, se lovește de o neîmplinire și, mai ales, de un eșec.

Venind Mângâietorul, Duhul Adevărului, lumea va fi vădită și „de dreptate” - dreptate înţeleasă în sens biblic. Însuși Domnul ne spune că lumea va fi vădită de dreptate pentru că El se va duce la Tatăl Său, la ceruri, adică va fi întru toate ascultător.

În gândirea biblică, ori de câte ori ni se vorbește despre drepţii Vechiului sau ai Noului Testament, este vorba despre cei care au împlinit voia lui Dumnezeu. Împlinind voia lui Dumnezeu devenim oameni drepţi, morali. 

Acest cuvânt nu are o conotaţie juridică. În general, noi ne-am obișnuit, atunci când folosim acest adjectiv, să ne referim la oamenii care apără dreptatea sau ceea ce este drept în această lume – oamenii justiţiari, care stabilesc ordinea în urma instalării unei dezordini morale.

În gândirea biblică, așa cum ne spune Însuși Domnul, Duhul Sfânt va vădi lumea de dreptate, adică va scoate în evidenţă faptul că omul se împlinește cu adevărat, devine drept, dacă Îl va avea ca model pe Domnul Hristos, Cel care a fost ascultător până la moarte de Tatăl Său Ceresc.

Acest lucru este subliniat în nenumărate rânduri, mai ales în Evanghelia de la Ioan – Hristos nu a făcut nimic din propria Sa voinţă, ci toate erau împlinite din ascultarea desăvârșită faţă de Tatăl Său.

Duhul Sfânt va vădi lumea și „de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost deja judecat”. Sfântul Chiril al Alexandriei, tâlcuind acest cuvânt, ne spune că venind Duhul Sfânt, va scoate la iveală exact așa cum este lumea, în distanţarea depărtarea ei de Dumnezeu – nimic nu va putea fi manipulat sau deformat.

Prin venirea Sa, Duhul Sfânt va fi Cel care va judeca cu adevărat și va arăta omului și lumii unde se situează cu adevărat, din punct de vedere moral. Duhul Sfânt este Cel care „developează” starea în care ne aflăm.

Noi avem tendinţa de a ne șmecheri, de a ne fenta, de a ne livra cum de fapt nu suntem – atât în faţa celor din jurul nostru, dar încercăm să ne păcălim și în faţa propriei noastre conștiinţe, iar acest lucru se numește ipocrizie.

Din nefericire, când este falsitate și ipocrizie în noi, vedem același lucru și în cel de lângă noi, chiar dacă nu există. De fapt, noi întotdeauna proiectăm, în cel de lângă noi, ceea ce este în noi.

Într-o lume în care este amplificată agresivitatea, bădărănia și lipsa de politeţe, când vom întâlni un om elegant, cu bun simţ, dar care are și o anumită fermitate, vom avea tendinţa să spunem că este un om ipocrit, pentru că așa ne-am obișnuit. Așa ne comportăm noi, și ne este greu să înţelegem pe cineva care își desfășoară traiectul vieţii sale în coordonatele bunului simţ, ale unei nobleţi și aristocraţii spirituale.

Întâlnim acest lucru foarte des, pentru că, din păcate, ne-am obișnuit cu acest mod foarte agresiv și justiţiar de a gândi relaţionarea dintre noi, oamenii.

Duhul Adevărului - Duhul Sfânt -, pe Care noi Îl așteptăm, este Cel care va vădi lumea aceasta și de păcatul necredinţei în Hristos; și de dreptate – lumea care caută, de multe ori, voia proprie, egoismul, iar nu să împlinească voia lui Dumnezeu, cea care împodobește cu adevărat sufletul omului; și de judecată – adică ne va arăta exact așa cum suntem, iar nu cum am vrea să ne păcălim, atât în faţa propriei noastre conștiinţe, cât și pe cei de lângă noi.

Să simţim lucrarea Duhului Sfânt, și să fie și pentru noi, așa cum este pentru lume – vădire a ceea ce suntem cu adevărat.

După Sfânta Liturghie a urmat, în Sala de ședințe a Protopopiatului Vaslui, conferința semestrială cu toți preoții din cuprinsul protopopiatului.