Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele protopop Andrei Mereuță.

Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, coordonați de arhidiaconul Cosmin Vlăduț Mironescu.

În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a arătat modul în care Sfântul Grigorie Palama ne învață cum putem dobândi starea de liniște și echilibru sufletesc:

«Ai grijă de tine (de tine în întregime) nu numai de unele, iar de altele nu. Prin ce poți să ai grijă de tine? Prin minte, desigur, căci nimenea nu se poate îngriji de sine prin altceva decât prin minte» (Sfântul Grigorie Palama)

Cu toții am avut în viața noastră momente în care am simțit că ne dezintegrăm, în care am simțit forte multă neliniște interioară sau o lipsă de sens a vieții noastre. Asemenea momente sau trăiri au fost generate de gândurile venite în mintea noastră, pe care le măcinăm, le frământăm, încercând să le găsim un rost sau un anume sens.

Am vrea ca într-o clipă să îndepărtăm gândurile negative, să nu le mai primim niciodată în mintea noastră. Cu cât sunt mai înfricoșătoare sau cu cât generează o anumită stare în corpul nostru, încât somatizăm, cu atât am vrea să ne debarasăm cât mai fulgerător de acestea.

O undă de gând negativă sau care are un conținut înfricoșător este capabilă să ne deturneze de la drumul liniștit, de la starea aceasta de lumină interioară. 

Am făcut această mică introducere având îndărăt și soluția pentru a putea găsi un anume fel de raportare la tot ceea ce poate genera în mintea și implicit în viața noastră stări de tulburare, de neliniște interioară. 

Sfântul Grigorie Palama pe care-l sărbătorim întotdeauna în a doua duminică a Postului Mare este cel care ne spune că o gândire unitară este cea care conferă omului foarte multă liniște. Tânjim după liniște. Ne dorim cu foarte multă ardoare și fervoare să găsim acea liniște interioară. Subliniez acest lucru pentru că de multe ori omul se înșală și crede că dacă evadează din zgomotul aglomerațiilor urbane și se retrage undeva în loc de liniște, la munte sau în mijlocul unei câmpii, a unei păduri, va găsi liniștea. 

Sigur că liniștea exterioară poate favoriza într-un anume fel liniștea lăuntrică, dar nu în asemenea evadări din aglomerările urbane vom găsi cu adevărat, liniștea. Liniștea, în primul rând, trebuie câștigată în adâncul inimii. Dacă aceasta este în noi, indiferent câtă rumoare sau gălăgie ar fi în jurul nostru, nimeni nu poate fura ceea ce este înrădăcinat deja în adâncul inimii noastre. 

Dacă vom reuși să punem ordine în capul nostru –nu este simplu, ci este extrem de complicat – vom dobândi acel strop de liniște. Am spus că nu este simplu ci extrem de complicat pentru că în momentul în care mintea este asaltată de un roi de gânduri, dintre care pe unele parcă nici n-am vrea să le avem vreodată în capul nostru, acestea pleacă foarte greu. Și cu cât ne vom opune lor, cu atât se vor înrădăcina mai mult în minte. 

Unele trebuie lăsate pur și simplu să treacă, fără să le acordăm importanță. Altele, gânduri rele, cele care au un conținut imoral, trebuie respinse. Și trebuie să dobândim acest exercițiu, asceza de a face ordine, igienă multă în mintea noastră. Pentru că, așa cum ne spune Sfântul Grigorie Palama, putem avea cu adevărat grijă de noi înșine doar dacă avem grijă de propria noastră minte. Și aici nu am evident, în vedere, sensul clinic al cuvântului, ci pur și simplu să avem grijă de mintea noastră, să nu o desfigurăm cu gânduri negative pentru că toate acestea se repercutează și în viața omului.

Unul dintre Părinții contemporani, tradus și în limba română, starețul Tadei de la Vitovnița, din Serbia, are o carte intitulată foarte sugestiv: „Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața”. Adică, cum am spune noi, concentrat, dacă avem grijă să avem gânduri frumoase, și viața noastră va fi una frumoasă. Dacă trecem cu indiferență, nepăsare și lăsăm să vină în mintea noastră gânduri rele, viața ne va fi în conformitate cu acestea. 

Sfântul Grigorie Palama, cel pe care noi îl sărbătorim astăzi, a evidențiat ca pe o realitate de nezdruncinat faptul că Dumnezeu poate fi experiat ca lumină. Noi putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca lumină - această energie necreată. Această experiență a unirii omului cu Dumnezeu prin lumină ne poate transforma în oameni de lumină. Și această putere de a deveni oameni de lumină ne vine și dintr-o preocupare specială față de suflet. Noi avem extrem de multă grijă față de tot ceea ce este în exteriorul nostru neglijând lăuntricul nostru, adică partea nevăzută din noi, cea care, așa cum spunea un intelectual rafinat al țării noastre, decide totul. Adică partea nevăzută din om este cea care decide totul pentru acesta.

Preasfinția Sa a arătat că liniștea se instalează în sufletul omului atunci când există o armonie între ceea ce simte și ceea ce gândește:

Dacă vă autoevaluați, veți ajunge la concluzia aceasta a Sfântului Grigorie Palamas: „Vrei să ai grijă de tine? Trebuie să ai grijă de mintea ta. Având grijă de mintea ta, de fapt ai grijă de modul cum îți trăiești viața”. Suntem atenți, în termeni moderni, la stilul nostru de viață. Stil de viață care nu trebuie să se focuseze doar pe cele exterioare, ci mai ales pe cele interioare. 

Este greu să ne găsim momente de răgaz. Suntem într-o alergătură permanentă, vrem să rezolvăm enorm de multe lucruri, suntem asaltați, mintea este într-o permanentă lucrare, e prinsă și încinsă, hipersolicitată de mediile digitale pe care noi le folosim. Acesta poate fi unul din motivele pentru care pierdem liniștea. Dacă pe parcursul unei zile vom încerca să facem o pauză de câteva ore bune de la tot ceea ce înseamnă folosirea rețelelor de socializare, de la device-urile noastre, vom constata că se instalează foarte multă liniște. De altfel, este un cuvânt al Psalmistului David care ne spune, într-o traducere foarte fidelă, „Liniștiți-vă ca să-L cunoașteți pe Domnul”. 

Cunoscându-L pe Domnul, de fapt ne cunoaștem pe noi înșine. Observăm că astăzi este o inflație de tot ceea ce implică cunoașterea de sine, și cu toate acestea nu reușim să ne rezolvăm pe noi înșine, să rezolvăm problemele care vin în noi, care ne năpădesc - și unele dintre ele chiar ne închid la modul propriu și nu găsim liniștea. De ce? Pentru că nu am învățat încă ce înseamnă momentele de răgaz în care să stăm cu noi înșine și să vorbim, să ne auto-scanăm, să vedem ce este cu noi.

Noi spunem că ne plictisim de unele persoane pe care nu le simpatizăm, ceea ce nu este chiar frumos. În cartea Mitropolitului Antonie de Suroj, „Școala rugăciunii”, cititorul este invitat să-și aloce câteva minute, chiar o jumătate de oră de a sta doar cu sine însuși. Vom constata că ne vom plictisi chiar de noi înșine. 

Omul se va plictisi de sine însuși. Și atunci cum să nu ne plictisim de ceilalți dacă ne este greu să stăm într-o liniște cu noi înșine? Simțim liniștea ca pe o povară, trec greu acele clipe, devin împovărătoare și greu de asumat și căutăm să evadăm cât mai repede din timpul pe care ni l-am propus să stăm doar cu noi înșine. Propuneți-vă să stați o jumătate de oră doar cu dumneavoastră fără telefon, fără televizor, fără absolut nimic. 

De aceea Sfântul Grigorie Palama, chiar dacă a trăit în secolul al XIV-lea este extrem de actual și pentru vremurile pe care noi le trăim. Este nevoie de multă disciplină. Această disciplină la nivelul minții se numește „trezvie”, stare de vigilență la nivelul minții, să avem grijă cum ne coordonăm gândurile, mintea noastră. Nu este simplu, ci presupune un efort extraordinar din partea noastră.

Observați că atunci când avem gânduri care ne împovărează foarte tare și ne chinuie, oboseala acelui gând e una mult mai istovitoare decât dacă am munci o zi întreagă la câmp sau dacă am depune un efort fizic considerabil. Un gând mic ne poate chinui enorm și ne poate epuiza din punct de vedere spiritual.

De aceea, fără harul lui Dumnezeu - aceasta vrea să ne spună Sfântul Grigorie Palama - fără această lumină a lui Dumnezeu noi nu putem desăvârși grija față de minte. Trebuie să reușim să armonizăm ceea ce gândim cu ceea ce simțim. Când există o corespondență perfectă între minte, ceea ce gândim, și inimă, acesta este isihasmul. 

„Isihasm” este un cuvânt din limba greacă care înseamnă „liniște”. Liniștea vine în om când există armonie între ce gândește și ceea ce simte. De multe ori este un divorț între minte și inimă. E o fractură imensă, o prăpastie mare și de aceea ne tot chinuim; una gândim, alta simțim și nu reușim să le aducem în aceeași zonă de gândire unitară, adică în armonie.

Să ne învrednicească Domnul, pe fiecare dintre noi, să lucrăm cu mintea noastră, să ne angajăm în trezvie, în starea asta de vigilență și să avem încredere în Dumnezeu și în lucrarea Sa, în lumina Sa cea necreată care nu înseamnă altceva decât prezența Lui în viața noastră. 

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotonit întru preot pe diaconul Narcis Bâgea, pe seama Parohiei Ciocani, iar la final i-a oferit Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheile bisericii, instalându-l ca paroh al acestei comunități.

Totodată, Ierarhul Hușilor a mulțumit, într-un cadru festiv, fostului paroh, Corneliu Popa, acum ieșit la pensie, pentru întreaga activitate pastorală, oferindu-i distincția de vrednicie „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.