După slujba de sfințire, a fost oficiată Sfânta Liturghie, pe un podium amenajat în curtea lăcașului de cult.

Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar, părintele protopop Adrian Chirvasă, părintele paroh Lucian Veleșcu, alături de preoți din parohiile învecinate.

Răspunsurile la strană au fost date de Corul „Prapa Doamna”, al Bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Iași.

Numeroși credincioși au participat la aceste momente de rugăciune, bucurându-se de târnosirea noii biserici, situată foarte aproape de șoseaua ce leagă Vasluiul de Iași.

În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre trei aspecte ale răutății, prin care diavolul se impune în viața omului:

«Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte» (Luca 8, 27)

Pericopa evanghelică ne vorbește despre vindecarea unui demonizat, a unui om dezumanizat. Sfântul Evanghelist Luca este extrem de precis în a descrie fizionomia spirituală a celui demonizat. Ni se spune că el nu mai locuia în casă, umbla fără să aibă haine pe el și locuia prin morminte. Din cauza agresivității pe care acesta o avea, era legat deseori în lanțuri. Este imaginea cea mai tristă a unui om a cărui chip este dezumanizat.

Diavolul, în lucrarea lui extrem de răutăcioasă, caută întotdeauna să ne desfigureze spiritual, să ne dezumanizeze.

De cele mai multe ori se folosește de trei aspecte ale răutății, despre care, din păcate, nu prea vorbim.

Primul dintre acestea este superficialitatea. Nu mai tratăm cu maximă responsabilitate tot ceea ce ne-a fost încredințat spre a sluji, fiecare unde ne desfășurăm activitatea. Desfășurăm foarte multă lipsă de atenție, de meticulozitate (în sensul cel mai frumos al cuvântului), și lipsă de seriozitate. Acestea ne aruncă în hăul superficialității.

Diavolul este, prin excelență, superficial.

Ca să îi iasă această scamatorie a superficialității, diavolul mai pune în lucrare una dintre fațetele răutății, anume viclenia.

Omul viclean este cel care se străduie să ascundă niște aparențe de care este conștient. Dacă este un om slab pregătit profesional, va pune în activare o atitudine dictatorială, de aroganță, de superioritate, chinuindu-i pe toți cu care intersectează. Omul viclean vrea întotdeauna să acopere ceva și, mai ales, să obțină ceva pe căi necinstite, manipulând pe cei din jurul său.

A treia fațetă a răutății și a diavolului, care lucrează în noi și ne poate desfigura, este minciuna.

În Evanghelie ni se spune că diavolul este „tatăl minciunii”. El ne învață să nu avem capacitatea să rostim adevărul, în momentele în care se impune acest lucru. El vrea întotdeauna să salveze orgoliul și mândria care ne locuiesc sufletul.

Nu am vrea să fim dezgoliți în toată neputința, superficialitatea și viclenia noastră și atunci mințim. Minciunile ne pot afecta pe noi înșine, dar cele mai grave sunt cele care pot afecta pe semenii noștri, ducându-i în derută, neținând cont că trebuie să le respectăm demnitatea de persoană.

Diavolul ne dezumanizează prin superficialitate (nu tratăm lucrurile cu seriozitate), prin viclenie (acoperim unele slăbiciuni ale noastre și livrăm aparențe), și prin minciună.

Preasfinția Sa a adus în atenție un text al Părintelui Dumitru Stăniloae, despre modul în care diavolul se insinuează în viața omului:

Părintele Dumitru Stăniloae ne descrie lucrarea perfidă a diavolului: „demonii sunt creatori de confuzii, prin construcții ireale și dezordonate, mincinoase; sunt ispititorii noștri prin lumea fantasmagorică, a unor chipuri făcute repulsive sau atractive, în mod exagerat, sau unor abstracții înșelătoare.

Fără să dezvăluie dimensiunea tainică, dar reală a lucrurilor și rezultatele bune și greu de obținut ale străduințelor noastre, îmbracă lucrurile și persoanele în superficiale frumuseți, sau în urâciuni antipatice exagerate și promit succese ușoare acțiunilor noastre necugetate și temerare.

Sunt dușmanii seriozității și ai responsabilității, amăgindu-ne cu tot ce este plăcere, distracție și succes ușor și gândire superficială.

Sunt conducătorii noștri nevăzuți pe lunecușul ușor al căderilor din umanitatea care se menține și se dezvoltă prin trezvie și oboseală neîncetată. Precum au căzut ei din adevărata înălțime de îngeri, așa urmăresc să ne coboare și pe noi din adevărata umanitate sau să ne împiedice să o realizăm, zădărnicind mărețul plan al creației și al mântuirii lui Dumnezeu”.

Aceasta este lucrarea celui rău, a diavolului, cel care i-a furat libertatea și l-a dezumanizat pe cel din Evanghelie, încât umbla gol și locuia în morminte. Mormintele sunt simbolul lipsei de viață, al urâciunii și al putrefacției. Într-o asemenea stare a ajuns demonizatul din Evanghelie.

Mai mult decât atât, era legat cu lanțuri, adică nu mai era om liber nu-și mai putea exercita una dintre capacitățile chipului lui Dumnezeu din om – libertatea. După ce a fost vindecat de Hristos, ni se spune că omul era îmbrăcat – îmbrăcat în harul lui Dumnezeu -, și cu mintea întreagă. Stătea la picioarele lui Hristos, în chip de smerenie și de adorare a Celui care i-a redat umanitatea.

Diavolul, în lucrarea sa extrem de alunecoasă și răutăcioasă, ne poate supune, cu acordul nostru, unei forme de dezumanizare, care se realizează prin superficialitate (nu tratăm lucrurile cu seriozitate, meticulozitate și atenție), prin viclenie (care ia chipul șmecheriei – oamenii care vor, tot timpul, să fenteze ceva, să salveze neputințele și urâciunea patimilor de care ei se lasă atrași, livrând aparențe înșelătoare), și prin minciună (ocolim adevărul, nu avem puterea de a ne expune așa cum suntem, iar nu conform unei iluzii pe care ne-am creat-o, am vrea ca ceilalți să ne vadă altfel).

Să ne ferească Domnul de o asemenea atitudine. Să fugim de fațetele răutății, cărora le putem găsi și antidot.

Superficialității îi putem opune seriozitatea, vicleniei îi putem opune curajul de a ne dezvălui așa cum suntem noi, iar minciunii îi putem opune adevărul.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotesit întru iconom stavrofor pe părintele paroh Lucian Veleșcu, în semn de apreciere pentru activitatea pastorală și edilitară de până în prezent. De asemenea, a oferit distincții de vrednicie credincioșilor care au sprijinit ridicarea noului locaș de cult.