Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, alături de Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie al Hușilor, de Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, și de Preasfințitul Părinte Antonie, Episcopul de Bălți, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie, care a explicat episodul evanghelic în care demonii îi cer lui Hristos să îi lase să intre în turma de porci, insistând asupra aparentei dispariții a diavolului:

„Demonii îi cer lui Hristos să îi lase să meargă într-o turmă de porci, ca în felul acesta, contemporanii, și poate și noi, să credem că diavolul dispare, că asistăm la o anihilare a lui, prin trimiterea în porci și prin faptul că s-au aruncat în mare. Sunt foarte mulți care citează textul lui Baudelaire, care spune că „cea mai mare inteligență a diavolului este să te facă să crezi că el nu există”. O asemenea perspectivă a înțelegerii acestui pasaj este una eronată. Nicăieri în Evanghelie, Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, nu-l desființează pe diavol, nu-l scoate din existență, ci îl scoate din cei posedați. Domnul Hristos ne spune, în Evanghelia de la Matei, că diavolul, când iese din sufletul omului, se întoarce, vine înapoi cu alte duhuri, mult mai multe, și dacă nu găsește casa sufletului omului curată, neprihănită, o batjocorește.

Textul lui Baudelaire, foarte citat, este rupt din context. Baudelaire ne spune că: „atunci când veți vedea lăudat progresul luminilor, să știți că diavolul va căuta să vă convingă că el nu există”. Cred că acest text are o altă semnificație când îl avem în întregimea lui. Cei din cetatea Gadarei nu s-au bucurat că cei doi demonizați au fost vindecați, deposedați, eliberați de această sclavie, de această formă de desfigurare spirituală pe care o săvârșeau demonii în sufletul lor. Accentul, preocuparea lor, cădea pe altceva. Trăiau din comercializarea porcilor și în felul acesta era pusă în pericol afacerea lor. De aceea L-au rugat, insistent, pe Hristos să plece din ținuturile lor, căci le tulbură liniștea, cu alte cuvinte, le fură progresul, afacerea.”

Ierarhul Hușilor a arătat diavolul, departe de a fi dispărut, se poate ascunde în lucrurile cele mai atractive ale lumii de astăzi:

„Pericopa evanghelică are o relevanță extraordinară pentru lumea de astăzi. Vorbim despre progres fără să îl demonizăm. Este o binecuvântare. Ne bucurăm de foarte multe facilități. În ciuda acestora, trăim o stare de angoasă, de neliniște, care parcă se amplifică de la o zi la alta. Cred că cea mai mare viclenie a diavolului este să ne lase pe fiecare acaparați, captivi, sclavi ai progresului sau consumismului, acestei zeități la care ne închinăm fiecare, și să credem că diavolul nu mai există, că nu mai este printre noi. Este, de asemenea, o minciună că lumea nu mai crede în diavol. Din păcate, lumea crede în diavol mai mult decât în Dumnezeu. Nouă ne este mai frică, tremurăm mult mai ușor la răul iminent care poate surveni în viața noastră, decât să avem credință în harul și puterea lui Dumnezeu.

Omul de astăzi, captiv, într-un fel, progresului, nu își mai dă seama că diavolul se poate ascunde în multe lucruri din cele care sunt în jur. Îmi veți spune că Biserica este cea care are o atitudine ostilă față de progres. Fals! Eronat! Credem că este o binecuvântare! Ne bucurăm de tehnologie, de tot ceea ce ni se oferă, din toate punctele de vedere, pentru a simți facilitatea și ușurința cu care facem toate lucrurile. Însă putem să devenim sclavii acestor lucruri. Putem să nu mai fim oameni liberi, dacă ne lăsăm desfigurați de ceea ce se numește progresul acesta al luminilor, în sensul că punem rațiunea, și tot ceea ce ține de lumea aceasta, de efemer, mai presus de Dumezeu. Ca și cei din Gadara, Hristos era o prezență incomodă pentru afacerea lor, de aceea L-au rugat insistent să plece din ținuturile lor.”

 Totodată, Părintele Episcop Ignatie a arătat că modul prin care putem sesiza lucrarea subversivă a celui rău este trezvia, starea de pază a gândurilor:

„Mesajul esențial al Evangheliei de astăzi este cel în care Hristos ne invită să fim într-o stare de trezvie, de veghe permanentă, pentru că diavolul se poate ascunde în orice lucru care ne înconjoară și ne poate acapara, transmițându-ne convingerea că el nu există, că a dispărut. Este atât de masivă și subversivă lucrarea celui rău, încât nu conștientizăm că ne seduce într-o manieră atât de perfidă și vicleană, nu realizăm că devenim sclavii celui rău, care se ascunde în spatele consumismului, în spatele lăcomiei pentru bunurile materiale, în faptul că uităm că vom muri, că viața este trecătoare.

Evanghelia ne invită la foarte multă trezvie, la o acuitate spirituală așa cum au avut-o Părinții Bisericii noastre, cei cărora Dumnezeu le-a dat o vedere spirituală aparte, prin care sesizau, cu foarte multă ușurință, perfidia diavolului, care vine și se insinuează ca un șarpe în sufletul nostru și ne otrăvește. Trist este că nu ne dăm seama că suntem otrăviți, bolnavi din punct de vedere spiritual, și devenim captivi celui rău.”

În încheiere, Preasfinția Sa a vorbit despre faptul că patimile și păcatele sunt cele prin care diavolul devine o prezență în viața omului:

„Ori de câte ori primim păcatul în viața noastră, noi decidem să nu fim liberi, decidem să devenim sclavii celui rău. Câte patimi se ascund în noi, atâția diavoli sunt. Tradiția filocalică ne spune că fiecare patimă are în spatele ei un diavol, specializat în a ne determina să primim păcatul în viața noastră. Nu este formă mai gravă de înjosire pentru om, decât păcatul, în spatele căruia este cel rău. Masivitatea prezenței lui este distructivă pentru om. Diavolul lucrează perfid, viclenește. Găsește căile cele mai captivante și rafinate pentru a te prinde în mreaja lui. Dumnezeu ne dăruiește starea de trezvie numai în momentul în care suntem atenți la paza minții, să nu lăsăm să intre orice gând care să ne corupă, iar gândul să devină faptă, cu efecte distructive nu numai asupra propriei persoane, ci și asupra celor din jur.

Trebuie să fim în stare de trezvie, căci diavolul nu dispare, ci dimpotrivă, pe măsură ce ne orbește cu reflectoarele progresului și ale bunăstării materiale, cu atât lucrarea lui este mult mai masivă și devenim sclavii lui!”

În după-amiaza aceleiași zile, Preasfințitul Părinte Ignatie a susținut, la Mănăstirea Pantocrator, conferința intitulată: "Provocările lumii contemporane pentru generația tânără și răspunsurile pe care le oferă ortodoxia". (conferința poate fi urmărită integral pe pagina de facebook a Episcopiei Hușilor)