În după-amiaza zilei de miercuri, 6 aprilie 2022, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a oficiat Denia Canonului cel Mare, la Catedrala Episcopală din Huși

Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele secretar eparhial Sofian Gaman.

La final, Ierarhul Hușilor a amintit de profilul duhovnicesc al Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, a cărei viață se citește în cadrul acestei slujbe:

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul ne invită să ne adâncim și mai mult în pocăință, având-o drept model pe Sfânta Maria Egipteanca, iar sufletul nostru tânjește și mai mult după Dumnezeu.

Din viața Sfintei Maria Egipteanca am putut reține un amănunt esențial, care a constituit sursa de pocăință ferventă și continuă – maxima responsabilitate față de suflet și de făgăduințele făcute în fața lui Dumnezeu.

Acestea au ajutat-o pe Sfânta Maria Egipteanca ca, timp de 47 ani, să trăiască într-o pocăință de o intensitate cum poate nu am mai întâlnit în viețile Sfinților.

De unde deducem acest lucru? Din faptul că ea însăși mărturisește, spunându-i Părintelui Zosima că, după ce i s-au terminat pâinile, hrana ei a devenit nădejdea mântuirii (sufletului său). Cu acest lucru s-a hrănit.

În momentele în care, om fiind, era străbătută de neputințe, de gândurile desfrânării, mintea ei (ochii sufletului ei) se îndrepta înspre cea căreia i-a făgăduit că își va schimba radical viața – Maica Domnului. De acolo primea ajutor, i se arăta lumina care constituia un imbold pentru starea de pocăință permanentă.

Noi nu avem același avânt, aceeași fervoare în ceea ce privește mântuirea sufletului nostru, pentru că încă nu avem și nu știm să manifestăm o responsabilitate maximală față de acesta.

Cu cât suntem mai responsabili față de sufletul nostru, cu atât se va intensifica în noi dorința de a ne mântui.

În Tradiția Ortodoxă, mântuirea înseamnă îndumnezeirea omului, despătimirea lui, desprinderea de patimile (viciile) care ne robesc. Această desprindere nu poate avea loc dacă nu există un duh de pocăință, o energie a harului lui Dumnezeu, capabilă să ne schimbe întreaga ființă – așa cum s-a întâmplat cu Sfânta Maria Egipteanca.

Noi nu reușim, poate, decât numai câteva clipite să avem momente de pocăință. Sfânta Maria Egipteanca – conform celor scrise de către Patriarhul Sofronie al Ierusalimului – a stăruit în acest duh de pocăință 47 ani, din care 17 ani de «luptă până la sânge» (cum spune Sfântul Apostol Pavel) cu gândurile desfrânării.

Sfânta Maria Egipteanca este cea care a împlinit ad literam cuvântul Sfântului Apostol Pavel. Acesta le reproșa evreilor astfel: „În lupta voastră cu păcatul, nu v-ați împotrivit până la sânge”.

Sfânta Maria Egipteanca este cea care s-a împotrivit până la sânge, trăind o viață austeră, de rugăciune și multă smerenie, ceea ce i-a procurat foarte multe harisme: a înainte-vederii, a rugăciunii, a pocăinței, a mergerii pe ape și a cunoștinței. Nu era învățată, nu a citit niciodată Sfânta Scriptură, dar a fost capabilă, în dialogul pe care l-a avut cu Părintele Zosima, să-i citeze din Sfânta Scriptură, din Cartea Psalmilor.

Ultimele articole