Soborul slujitorilor a fost alcătuit din părinții consilieri de la Centrul Eparhial, părinții protopopi și preoți din cuprinsul Eparhiei.

Răspunsurile liturgice au fost date de elevii Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur” Huși.

La finalul slujbei, oficiată la mormântul Episcopului martir Grigorie Leu, din latura de est a Catedralei Episcopale, Ierarhul Hușilor a vorbit despre profilul spiritual al Episcopului martir Grigorie Leu:

Astăzi se împlinesc 75 de ani de la trecerea în veșnicie, în urma otrăvirii de către regimul comunist ateu, a Episcopului martir Grigorie Leu.

Personalitatea mărturisitoare a Episcopului martir Grigorie Leu a fost un adevărat manifest spiritual, al cărui conținut rămâne, în continuare, o credință autentică, puternică și vie, fapt pe care îl deducem, cu foarte mare ușurință, din cuvântările (pastoralele) consemnate în buletinul oficial al Episcopiei Hușilor, Cronica Episcopiei Hușilor.

De asemenea, Episcopul martir Grigorie Leu a fost un om foarte curajos, în vremuri ostile pentru Biserică. Sau, așa cum l-am numit, în cadrul simpozionului dedicat acestei personalități duhovnicești, a fost „un străjer la porțile otrăvite ale istoriei” noastre, la începuturile comunismului.

Curajul său a rezidat mai ales în faptul că nu a pus nici măcar viața sa, mai presus de credința în Dumnezeu și de dragostea față de Episcopia Hușilor,.

În fața lui Petru Groza a fost ca un profet, afirmând că „dacă veți desființa Episcopia Hușilor, mă veți desființa și pe mine”, ceea ce s-a și întâmplat. Pe data de 1 martie 1949, în urma otrăvirii – lucru deja dovedit, cert, nu mai este o suspiciune –, a trecut la cele veșnice, cu dragostea față de Biserică.

În felul acesta, putem să mai zdruncinăm mitul care încă planează în mințile unora, că Biserica, în vremea regimului comunist ateu, a pactizat cu acesta. Din fericire, am avut preoți, slujitori ai bisericii, episcopi, credincioși, monahi și monahii, care au înfruntat acest balaur care își propunea să smulgă credința din sufletul oamenilor și al acestui neam.

Nu este o pură coincidență faptul că acest mic cimitir al Episcopiei noastre este străjuit, de o parte și de alta, de un episcop – Episcopul Grigorie Leu – și de un alt  mărturisitor în perioada comunistă – Părintele Mina Dobzeu.

Părintele Mina Dobzeu – „omul de lumină” – a fost ucenic al Episcopului martir Grigorie Leu. Providența a dus acest gând, ca Părintele Mina Dobzeu să fie înmormântat la streașina Catedralei, în curtea mănăstirii unde s-a rugat. 

De fapt, chiar dacă, din varii motive, avea pregătit mormântul în cimitirul orașului, dorința testamentară, explicită, a Părintelui Mina Dobzeu a fost ca el să fie înmormântat - așa cum își dorește orice călugăr - în cimitirul mănăstirii unde s-a nevoit și unde s-a rugat.

Cu atât mai mult aici, în curtea Catedralei, la streașina acestei ctitorii ștefaniene, își dorm somnul de veci acești doi mărturisitori ai Bisericii noastre.

Ulterior am realizat acest gând al Providenței, ca cei doi să fie împreună, inclusiv mormintele lor, pentru a li se aduce cinstirea cuvenită.

În încheiere, Preasfinția Sa a citit un text, extras din Pastorala de Paști pe care Episcopul martir Grigorie Leu a scris-o în anul 1948, cu un an înainte de a trece la cele veșnice, afirmând că „acest text este extrem de actual și pentru vremurile pe care noi le trăim, când ne dorim să fie multă pace, multă unitate și mult discernământ”:

„Din nefericire, împăciuirea e mai greu de realizat decât învrăjbirea și războiul. Duhul iubirii de stăpânire și al grăirii de rău, cu prețuirea celor trupești, pare mai puternic decât duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei. De aceea, azi, mai mult ca oricând, să ne rugăm fierbinte pentru pacea lumii și pentru mântuirea sufletelor noastre. 

Dar nu numai să ne rugăm, ci, pătrunzând sensul rostirii «Pace vouă!» de la sfintele slujbe, să ne și străduim pentru pacea noastră sufletească și pentru împăciuirea frățească, fără ură, fără clevetire și fără spionare. Să nu urmărim slava deșartă, căci Mântuitorul Hristos spune categoric: «Ce-i va folosi omului de va dobândi lumea toată, și își va pierde sufletul său?» (Marcu 8, 37). 

Câți împărați și despoți nu au dobândit lumea cu stăpâniri nesăturate, dar și-au pierdut sufletul și au pierit, precum piere fumul și se topește ceara de la fața focului? Și câți gânditori modești și martiri umiliți trăiesc peste veacuri, pomeniți și prăznuiți pe întregul glob pământesc?”

Episcopul martir Grigorie Leu să ne inspire în aceste vremuri de asalt ideologic mult mai perfid și mult mai malefic decât regimul comunist ateu.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească cu drepții! 

La final, Preasfinția Sa a amintit celor prezenți că anul acesta se va organiza un simpozion, în memoria Ierarhului și omului de cultură Iacov Antonovici, de la a cărui întronizare, ca episcop al Hușilor, se împlinesc 100 de ani.