Din soborul slujitorilor au făcut parte părinți consilieri, părinți protopopi și membrii clerici ai Adunării Eparhiale.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre conținutul spiritual pe care trebuie sa îl aibă darurile pe care le oferim lui Dumnezeu sau semenilor:

«Și a văzut și pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bani. Și a zis : Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți» (Luca 21, 2-3). 

Biserica a rânduit în chip minunat în această zi, în cadrul Sfintei Liturghii să fie citit un fragment evanghelic în care ni se vorbește despre dărnicia și generozitatea pe care o femeie văduvă a avut-o față de templu. Acest pasaj evanghelic ar trebui să ne fie ca un memento sau o lampă de control, ori de câte ori dăruim, din cele ale noastre, ceva lui Dumnezeu.

Oamenii superficiali, lăudăroși, aroganți și mândri consideră că Îl înduplecă sau Îi atrag atenția lui Dumnezeu dăruind din cele pe care le au ei. O fac în mod ostentativ și ținând mai mult cont de cantitate decât de calitatea inimii.

Într-o societate căreia noi suntem parte, consumistă și consumeristă, punem foarte mult accentul pe cantitate, neglijând ce înseamnă calitatea. Dumnezeu vede inima fiecăruia, așa cum a văzut inima acestei văduve. Ea s-a dus și a pus în cutia pentru darurile templului, doi bănuți, adică din puținul ei, însă a făcut-o cu întreaga ei inimă. De aceea Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, a spus tuturor celor de față că văduva aceea a dat mai mult decât au dat toți cei care erau prezenți acolo - ea și-a așezat în acei doi bănuți și inima ei, adică a fost atentă la calitatea spirituală a ceea ce ea dăruiește. 

În foarte multe straturi ale vieții noastre sociale se pune accentul extraordinar pe cantitate și nu pe calitate. Calitatea izvorăște întotdeauna dintr-un suflet nobil, sensibil, dintr-un suflet care ține foarte mult la conținutul pe care îl poate așeza în darul pe care-l face celui de lângă el. Acest conținut este întotdeauna spiritual. Dacă acesta este de calitate, și darul în sine, oricât de mic și nesemnificativ ar părea în ochii celor aroganți, mândri și plini de sine - care evaluează întotdeauna oamenii prin bunăstarea lor materială -, are întotdeauna o consistență duhovnicească.

Este ceea ce căutăm și noi în biserică. Tot ceea ce Îi dăruim lui Dumnezeu trebuie să fie dublat sau nutrit de o inimă foarte bună. Întotdeauna mi-a plăcut un gând al Sfântului Paisie Aghioritul, care își îndemna ucenicii ca  atunci când merg la biserică și pun un pomelnic, să nu se gândească la banii pe care-i dau împreună cu pomelnicul respectiv; pe Dumnezeu nu-L impresionează banii noștri mulți pe care poate i-am oferi împreună cu pomelnicul. Ceea ce Îl impresionează pe Dumnezeu este dacă vom scrie acel pomelnic nu cu pixul, ci cu sufletul. 

Să nu avem niciodată încredere în cei care se năpustesc cu foarte multe daruri pentru Biserică, cu donații, dar care așteaptă să fie lăudați, și fac aceste daruri să fie văzuți de oameni, încercând să epateze și să atragă atenția celor din jur. Acest lucru nu este o milostenie, nu este un dar curat, pentru că nu are în spatele lui acea calitate a unei inimi duhovnicești. 

Dacă ne gândim și la nivelul profesiilor, un medic, un profesor, un dascăl, un antreprenor, dacă vor pune accent pe cantitate, pe  o anumită normă - dacă medicul va pune accentul pe un anumit număr de pacienți pe care i-ar putea consulta, sau un profesor care-i tratează pe elevi în masă îndopându-i cu informații care nu au relevanță, sau un antreprenor care este obsedat cu orice preț de a câștiga și de a profita de pe spatele celor din jur neglijându-i pe angajați -, evident că toți aceștia eșuează și modul lor de a relaționa este unul defectuos, în ciuda faptului că ei vor să impresioneze prin volumul de muncă imens. 

Este esențial ca în tot ceea ce oferim să ținem cont de faptul că Dumnezeu privește la inima noastră, la bunătatea și la dragostea noastră, iar nu la faptul că am vrea să impresionăm pe cineva prin darul nostru.

Observați că, de cele mai multe ori, în relațiile de prietenie un dar foarte mic are o semnificație imensă, pentru că în darul acela se află o dragoste extraordinară, care schimbă viața omului, o hrănește și o luminează. 

Dacă am fi puțin mai atenți la aspectul calitativ al modului în care relaționăm - cum umplem această relație de conținut duhovnicesc -, cred că modul nostru de raportare la semenii noștri, la credință și la Dumnezeu ar arăta mult mai profund.