În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a evidențiat importanța numelor pe care le purtăm:

„În tradiția vechi-testamentară, a invoca numele cuiva era echivalent cu a simți prezența acelei persoane.

Noi, atunci când iubim pe cineva foarte mult, însăși rostirea numelui acelei persoane deja generează în noi bucurie și ne face contemporani cu ea.

În contrast, ne ferim să rostim numele unei persoane care ne este antipatică. Mai mult decât atât, în conștiința populară, a oamenilor simpli dar cu credință foarte profundă, era încetățenită această atitudine. Niciodată nu se rostea numele celui rău, a diavolului. Rostirea numelui echivala cu invocarea prezenței lui.

Latinii aveau un dicton care este extrem de profund și real: «nomen est omen» - numele este omul.

Asociem calitățile unei persoane cu numele ei. Noi suntem strigați pe nume. Numele conține caracteristicile, structura sufletească a acelei persoane.

Ne putem da seama de această corespondență mai ales la numele de călugărie, deoarece ele sunt alese de stareț sau episcop. Aleg un nume care să corespundă cu universul interior a celui care este călugărit sau i se dă numele unui sfânt ca acesta să îl modeleze, să îl transforme pe cel ce îi primește numele, să împrumute din calitățile sfântului.

Așa se întâmplă și când iubim pe cineva foarte mult. Conținutul vieții celuilalt devine conținutul vieții noastre. Constați, fără niciun fel de efort, că tu devii cel pe care îl iubești, prin trăsături, atitudini, mimică, gestică. Îți însușești ceea ce este cel mai intim de la acea persoană. Numele înseamnă prezență”.

Ierarhul Hușilor  a explicat cuvintele Înțeleptului Solomon: «Un nume bun este mai de preţ decât bogăţia; cinstea este mai preţioasă decât argintul şi decât aurul» (Pilde 22, 1), parte a lecturilor biblice din Liturghia Darurilor mai înainte sfințite:

„Înțeleptul Solomon ne spune că «un nume bun este mai de preț decât  orice bogăție».

Din păcate, noi asociem numele oamenilor cu bogăția. În funcție de cât de bogat este și ce vizibilitate socială are acea persoană, cu atât credem că i  se cuvine cinste. Din păcate, și noi, slujitorii Bisericii, acordăm o cinste mai deosebită unui om cu un anumit statut financiar, decât unui om simplu. Este total greșit!

Înțeleptul Solomon ne spune că numelui bun trebuie să îi acordăm cinstea. Este mai de preț numele unui om decât bogăția în sine.

Acest lucru ne responsabilizează pe fiecare dintre noi. Trebuie să ne străduim, pe cât ne stă în putință să ne ridicăm la profunzimea și la tot ce implică numele pe care l-am primit. Majoritatea purtăm numele unui sfânt.

Dacă ne-am asuma, la modul responsabil, trăirea în Hristos, am încerca să oglindim propria noastră viață în viața sfântului al cărui nume îl purtăm. Să ne întrebăm cam pe unde ne situăm în comparație cu altitudinea vieții sfântului. Cred că vom fi permanent dezamăgiți.

Să armonizăm viața noastră cu viața sfântului al cărui nume îl purtăm.

Înțeleptul Solomon ne spune că cinstea este mai prețioasă decât argintul și aurul. În zilele noastre, dimpotrivă, este mai de cinste omul care are bani.

Înțeleptul Solomon ne vorbește despre cinste. Să fii un om drept, corect, să nu te lasi sedus de putere! Puterea corupe întotdeauna. Te aruncă în caruselul corupției din care ieși amețit și nu știi ce metode să mai inventezi ca să îți alimentezi această foame nebună după bani”.