Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Ciprian Aurelian Tacu, părintele protopop Vasile Lăiu și părintele paroh Ioan Cristinel Bârcău.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a amintit de învierea Dreptului Lazăr, moment în care s-a putut observa atitudinea Mântuitorului față de moarte:

„Din punct de vedere liturgic, sâmbăta aceasta este ziua de pomenire a tuturor celor care au plecat în lumea veșniciei. Biserica a rânduit anumite zile de pomenire a celor adormiți întru Domnul, care așteaptă, întru slava Preasfintei Treimi, învierea cea de obște.

Hristos, prin învierea Sa, a biruit moartea și pentru noi. I-a dat un alt scop. Dacă până la El moartea era percepută ca un punct terminus, o realitate implacabilă, peste care nu poți trece, odată cu Hristos moartea devine deschidere spre o altă realitate, a comuniunii mai depline cu Dumnezeu.

Întotdeauna, în formula de încheiere a slujbelor de pomenire a celor adormiți, îl pomenim pe Dreptul Lazăr, cel care a fost înviat a patra zi din morți, de către Hristos.

Facem acest lucru pentru a ne aduce aminte de modul cum S-a raportat Dumnezeu-Omul față de prietenul Său. Este singurul loc din Evanghelie în care ni se spune că Iisus a plâns atunci când a ajuns în fața mormântului.

Surorile Marta și Maria s-au întristat, așa cum  ne întristăm toți atunci când pierdem pe cineva foarte drag.

Sunt legături nevăzute între noi și cei care pleacă în lumea veșniciei. Simțim că sărăcim cu fiecare om, care face parte din ecuația vieții noastre, și care pleacă în lumea fără de dor, unde nu este suspin, durere sau suferință.

Marta și Maria I-au cerut socoteală lui Hristos, reproșându-I că a venit prea târziu.

Noi gândim că Domnul nu vine când avem noi cea mai mare nevoie. Ne supărăm și Îl tragem la socoteală. Domnul vine când știe El cel mai bine, când este cel mai potrivit pentru fiecare dintre noi.

În urma reproșului adresat de Marta și de Maria, Hristos le pune întrebarea dacă  ele cred în înviere. Ele răspund că da, este înviere, la sfârșitul lumii, când vor învia toți oamenii.

Hristos le răspunde că nu numai atunci, ci învierea este deja în orice om care crede în El.

În urma acestui cuvânt, Domnul Iisus merge în fața mormântului lui Lazăr și se roagă lui Dumnezeu Tatăl, lăcrimând. Este un moment de gingășie extraordinară din partea lui Dumnezeu față de om.”

Preasfinția Sa a arătat că moartea este doar trecere într-o altă existență, în care luăm doar ceea ce am adunat în suflet:

„La fiecare plecare a cuiva din lumea aceasta trecătoare, Dumnezeu plânge. El nu ne-a creat spre moarte, nu El a introdus moartea în umanitate.

Păcatul nostru - păcatul lui Adam - a atras după sine moartea în această lume.

Dumnezeu ne-a creat să fim parteneri cu El în această lume. Din cauza neascultării lui Adam, a pătruns în umanitate acest «oaspete» atât de nedorit de nimeni.

Moartea este o realitate în fața căreia toți capitulăm, indiferent de cât de inteligenți și frumoși suntem, ori de ce vizibilitate socială ne-am fi bucurat. În fața morții suntem cu toții egali. Nu luăm nimic din cele materiale. Luăm doar ceea ce am adunat în suflet: faptele bune, dragostea față de cei din jur și lumina adunată în inima noastră.

Dumnezeu știe să lucreze în viața noastră. Așa cum l-a înviat pe Lazăr și l-a chemat pe nume, așa ne va chema pe toți, pe nume.

Noi ne rugăm pentru fiecare din cei adormiți, pomenindu-le numele și cerând lui Dumnezeu să îi aibă în amintirea Lui. De aceea cântăm «Veșnică pomenire»”.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie l-a hirotesit întru iconom stavrofor pe părintele paroh Ioan Cristinel Bârcău, în semn de prețuire pentru întreaga activitate pastorală și edilitară de până în prezent, și a oferit diplome de vrednicie celor care au sprijinit îndeaproape lucrările desfășurate în cadrul parohiei.

În după-amiaza aceleiași zile, Preasfinția Sa a vizitat șantierele bisericilor „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (preot paroh Ciprian Aurelian Tacu) și „Sfânta Treime” (preot paroh Sorinel Vârlan) din municipiul Bârlad.