Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele protopop Adrian Chirvasă.

În omilia rostită în cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a făcut referire la îndemnul iubirii vrăjmașilor, semn distinctiv al credinței creștine:

 „Evanghelia ne pune în fața unor realități foarte greu de asumat de către noi.

Hristos ne spune, la modul cât se poate de explicit, fără ocolișuri, fără niciun fel de stilistică oratorică: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor care vă necăjesc, binecuvântați pe cei care vă blestemă!”

Acest îndemn al Mântuitorului nostru Iisus Hristos este unul dintre cele mai specifice creștinismului.

În celelalte religii există îndemnul să suporți răul, suferința, să adopți o atitudine de stoicism, să ai tărie de caracter în față celor care vor să-ți facă rău, să nu te lași încovoiat, să nu te lași doborât, zdrobit de energia răului care vine spre tine, de la semenii tăi.

Hristos ne îndeamnă la mai mult decât atât: nu numai să răbdăm, nu numai să fim în stare să avem o atitudine de verticalitate morală în fața calomniei, în fața unei minciuni frontale, în fața unui vânt care ne zdrobește, ci să-i iubim pe cei care ne fac necazuri, pe cei care ne fac rău”.

Preasfinția Sa a arătat că devenim cu adevărat creștini atunci când ne asumăm aceste cuvinte ale lui Hristos:

„Din păcate, societatea în care trăim este una dominată de sete de răzbunare, să-ți iei revanșa cu orice preț, să nu rămâi dator în niciun fel, mai cu seamă celui care te jignește, care te calomniază, care te batjocorește, care pur și simplu îți mototolește sufletul în batjocura și nesimțirea lui.

Dacă acest îndemn al Domnului, de a iubi pe vrăjmașii noștri, este unul specific eminamente creștinismului, ar trebui să ne gândim că începem să devenim creștini, cu adevărat, când ne asumăm să iubim pe vrăjmașii noștri.

Atunci începem să devenim ucenici ai lui Hristos, când acționăm așa cum El a acționat față de ei care erau la picioarele Crucii, faţă de cei care L-au urât, L-au batjocorit, i-au aruncat vorbe disprețuitoare și priviri piezișe.

Ce a făcut Domnul Hristos în fața unei asemenea avalanșe de ură? S-a rugat pentru ei!

 Hristos este singurul care împlinește în mod desăvârșit acest îndemn, foarte greu de asumat de fiecare dintre noi”.

Totodată, Ierarhul Hușilor a arătat că îndemnul de a-i iubi pe vrăjmași cuprinde în sine toate categoriile de persoane care, la un moment dat, se raportează greșit la noi, voluntar sau involuntar:

„Vrăjmașii, despre care Hristos ne spune, la modul explicit, să îi iubim, sunt peste tot.

Vrăjmaș poate să fie prietenul care te va trăda cu foarte mare ușurință atunci când interesul este în favoarea lui. Vrăjmaș este și cel care îți este cunoscut și te va blama, te va bârfi cu aceeași ușurință cu care clamează intimitatea de care se bucură în preajma ta. Vrăjmaș este și cel care, pentru „un blid de linte” este în stare să confecționeze minciuni, calomnii tocmai pentru a te distruge.

Noi, în general, când cineva ne greșește, ne răzbunăm mult mai mult decât intensitatea greșelii cu care s-a raportat fată de noi.

Fără harul lui Dumnezeu, fără credință, nu putem să ajungem să împlinim ce Hristos ne cere, să iubim pe vrăjmașii noștri.

Cum poate să fie ușor să iubești pe cel care te blestemă, pe cel care te bârfește, pe cel care îți provoacă numai necazuri și tu să îl binecuvintezi?

Cât de ușor ne este să ripostăm atunci când suntem batjocoriți! Ne este mult mai la îndemână să ne răzbunăm. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Romani, ne dă un îndemn, o soluție în a putea să ne asumăm această poruncă a lui Hristos, de a iubi pe vrăjmașii noștri: dacă vrăjmașul tău este flămând, dă-i de mâncare, dacă îi este sete, dă-i să bea, căci făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui”.

Preasfinția Sa a explicat îndemnul Sfântului Pavel, ca fiind modul în care reușim să „neutralizăm” atitudinea greșită a celuilalt:

„Ce vrea să spună Apostolul Pavel prin acest cuvânt? Oare este tot o formă de răzbunare făcându-i bine celuilalt, că tu nu răspunzi la răutatea lui? Din nefericire ajungem să citim în cheia aceasta sfatul pe care ni-l dă Sfântul Apostol Pavel.

Expresia „a pune cărbuni aprinşi” pe capul celui care îți face rău, iar tu îi faci binele, înseamnă altceva.  

Când doi oameni se ceartă, își vorbesc urât, își aruncă cuvinte nedemne, cuvinte vulgare, niciunul dintre ei nu are posibilitatea de a se evalua, ca într-o oglindă, și să realizeze că greșește.

În momentul în care cel puțin unul dintre ei are tăria de caracter de a nu răspunde cu aceeași răutate, ci să se roage și să suporte înjurătura aceea, celălalt are o șansă incredibilă de a se vedea ca într-o oglindă. Vede că el este rău, iar celălat este bun și nu ripostează, nu răspunde cu aceeași mânie și cu același clocot de ură.

În momentul în care noi începem să îi iubim pe vrăjmașii noștri, prin dragostea noastră, prin rugăciunea noastră, nu facem altceva decât să-i neutralizăm din punct de vedere spiritual.

Când răspundem la ură cu ură, când răspundem la răutate cu și mai multă răutate, când răspundem la înjurătură și vorbă urâtă cu o înjurătură și o vorbă și mai grozavă, nu facem altceva decât să amplificăm, să punem gaz pe focul urii, al răutății și al energiei negative”.

În sprijinul acestei argumentări, Părintele Episcop Ignatie a adus ca exemplu un îndemn al Sfântului Cuvios Siluan Athonitul, despre care a menționat că a reușit să întrupeze în viața sa porunca iubirii vrăjmașilor:

„Evanghelia ne invită, la modul cât se poate de serios și de autentic, să ne asumăm această poruncă a lui Hristos. El însuși ne-a încredințat că este posibil, este un dar al lui Hristos, este harul Lui în inima noastră.

Se vorbește peste tot în lumea aceasta ca sunt oameni agitați, oameni neliniștiți, oameni tracasați, angoasați, cu alte cuvinte, oameni nefericiți.

Sfântul Siluan Athonitul,  cel care a împlinit atât de frumos cuvântul lui Hristos, ne dă o soluție în privinţa modului de a înțelege ce înseamnă acest îndemnul de  a iubi pe vrăjmaşi:  

«Sufletul nu poate avea pace dacă nu se va ruga pentru vrăjmași. Sufletul învățat să se roage de harul lui Dumnezeu iubește și-i este milă de toată făptura și mai cu seamă de om, pentru care Domnul a pătimit pe cruce, și a suferit cu sufletul pentru noi toți.

Domnul m-a învățat să iubesc pe vrăjmași. Fără harul lui Dumnezeu nu putem iubi pe vrăjmași, dar Duhul Sfânt ne învață iubirea, și atunci ne va fi milă chiar și de demoni, care au căzut de la cele bune și au pierdut smerenia și dragostea de Dumnezeu.

Vă rog să faceţi acest lucru. Dacă cineva vă ocărăște sau vă disprețuiește sau vă ia ceva este al vostru, sau prigonește Biserica, rugați pe Domnul zicând: „Doamne, noi toți suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi și întoarce-i spre pocăință!” Și atunci vei purta în chip simțit harul în sufletul tău.

La început silește inima ta să iubească pe vrăjmași, și Domnul, văzând dorința ta cea bună, te va ajuta în toate, și însăși viaţa ta te va povățui. Dar cine gândește rău de vrăjmași, acela n-are în el iubirea lui Dumnezeu și nu-L cunoaște pe Dumnezeu.

Dacă te vei ruga pentru vrăjmași, va veni la tine pacea; iar când vei iubi pe vrăjmași, să știi că un mare har al lui Dumnezeu viază întru tine; nu zic că este deja un har al lui Dumnezeu desăvârșit, dar e de ajuns pentru mântuire. Dacă însă îi ocărăști pe vrăjmașii tăi, aceasta înseamnă că un duh rău viază întru tine și aduce gânduri rele în inima ta; pentru că, așa cum a spus Domnul, din inimă purced gândurile rele sau gândurile rele».

Vă rog să încercați acest lucru: răbdați o mică ofensă venită din partea cuiva și nu răspundeți, nu ripostați în niciun fel. Spuneți lui Dumnezeu: Doamne ia tu ofensa aceasta, dă-mi putere să nu atingă aripa sufletului meu!

Veți vedea că veți primi foarte multă liniște în suflet”.

Preasfințitul Ignatie a explicat care este atitudinea pe care trebuie să o adoptăm atunci când celălalt abuzează de dorința noastră de a nu răspunde răului, cum am putea să îi iubim pe cei care, premeditat, ne fac rău:

„Cum am putea noi să-l iubim pe cel care fură, pe cel care este corupt, pe cel care este nedrept, pe cel care profită de bunătatea noastră și îți dai seama că el, premeditat, vrea să ne înșele, gândindu-se că tu ești un om blajin, că tu ești un om al lui Dumnezeu, un om care nu te răzbuni, care nu îți cauți dreptatea cu orice preț.

Cum ar trebui să acționăm în asemenea situații? În astfel de situații trebuie să se activeze demnitatea în noi!

Nu poți să lași pe cineva pur și simplu să îți mânjească demnitatea, aducându-ți tot felul de calomnii, care n-au niciun fel de temei. Poți să te aperi, dar cu o singură condiție.

Să te aperi fără să-l urăști, fără să-l ponegrești și tu la rândul tău, fără să-i faci rău, fără să devină dușmanul tău.

Este foarte greu să facem lucrul acesta și, de aceea, cea mai bună soluție, ca cea care ne ține departe de otrava aceasta a urii și a răutății, este să ne rugăm chiar pentru cel care ne dușmănește, chiar cu riscul de a simți că suntem în pierdere, chiar cu riscul de a simți că totul este în defavoarea noastră.

Putem să răspundem în chip inteligent, plin de noblețe și desigur, fără nici cea mai mică dâră de a te răzbuna, de a-l pune la punct pe cel de lângă tine.

Binele pe care-l facem celor care ne fac rău este ca acei cărbuni apriși pe capul lui, adică aprindem propria lui conștiință și își dă seama într-un final, poate nu când am dori noi și nu cu aceeași rapiditate, că ponegrește”.

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a hirotonit întru diacon pe teologul Dan-Marian Radu, corespendent Trinitas Tv în cadrul Eparhiei Hușilor.

A urmat sfințirea picturii din ocnițele exterioare ale sfântului locaș, precum și sfințirea capelei mortuare ce îl va avea ca ocrotitor pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie.

Totodată, Preasfinția Sa a binecuvântat Crucea ce străjuiește mormântul primului ctitor al bisericii din Laza, preotul Dimitrie Galaction.

Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la ctitorirea bisericii de către preotul Dimitrie Galaction și învățătorul Ion Băbușianu.

Într-un cadru festiv, cu ocazia Anului omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari), Părintele Episcop Ignatie a oferit, în semn de recunoștință, Distincții de vrednicie, profesorilor care au activat în comunitatea locală.

Totodată, a hirotesit întru iconom stavrofor pe părintele paroh Corneliu Halapciug, în semn de apreciere pentru activitatea edilitară și pastorală desfășurată în parohie.