În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a detaliat motivele pentru care Fecioara Maria a fost aleasă de Dumnezeu  ca, din ea, să se întrupeze Fiul Său:

«Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema» (Luca 1, 35)

Sărbătoarea de astăzi ne face părtași celei mai mari bucurii din istoria umanității – bucuria Întrupării (înomenirii) Fiului lui Dumnezeu, din Preasfânta Fecioară Maria

Dumnezeu-Fiul Și-a asumat firea omenească, în integralitatea ei, din cea care s-a pregătit ca să devină „biserică sfințită și rai cuvântător” – așa cum o numim pe Maica Domnului în slujbele noastre.

Fiul lui Dumnezeu Se face Om, pentru a reda umanității frumusețea pierdută, în urma căderii în păcat. Se întrupează, pentru ca să intre în unire maximă cu noi, unind, în Persoana unică a Logosului Întrupat, firea dumnezeiască și firea omenească.

Sfântul Nicolae Cabasila ne spune că sunt cel puțin două motive pentru care Dumnezeu-Treimea a rânduit ca Fiul să Se întrupeze, ca Om, din Preasfânta Fecioară Maria.

Primul motiv pentru care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a fost aleasă ca cea care să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu ca Om, a fost înțelepciunea ei, înțelepciune gândită ca pregătire pentru acest moment unic din istoria umanității. Maica Domnului s-a pregătit să devină ea însăși un chivot, în care Se sălășluiește nu prezența lui Dumnezeu, ci Însuși Dumnezeu-Fiul făcut Om.

Această pregătire a Maicii Domnului a fost atât de firească, încât Dumnezeu nu-i vestește dinainte că ea este cea aleasă ca să-L nască pe Fiul Său, ca Om, în această lume. Înțelepciunea ei este atât de deplină, încât ea, fără să știe (fără să i se spună dinainte), s-a pregătit ca să-L primească pe Dumnezeu-Fiul în pântecele ei.

Sfântul Nicolae Cabasila ne spune următorul lucru, legat de această înțelepciune a Maicii Domnului: „Dar pentru că a tăcut Dumnezeu, și nu i-a spus dinainte nimic din cele viitoare, a făcut evident că nu cunoștea nimic mai frumos sau mai bun decât cele pe care le vedea în Fecioara. Iar de aici este evident că Și-a ales drept Mamă nu doar pe cea mai bună dintre toți oamenii care sunt, ci pe cea mai bună, pur și simplu, și nu doar pe cea care-I convenea cel mai mult din tot neamul omenesc, ci pe cea care-I convenea întru toate, astfel încât să fie un lucru cuvenit să-I fie Mamă”.

Părintele Episcop Ignatie a vorbit și despre starea de sfințenie a Maicii Domnului:

Al doilea motiv este sfințenia Maicii Domnului – cea care, conform tradiției patristice, a fost mai curată decât însăși lumina soarelui. Ea este curăția, prin excelență. Pogorându-Se Duhul Sfânt asupra ei, și puterea lui Dumnezeu-Tatăl umbrindu-o, prin venirea Fiului lui Dumnezeu în pântecele ei, au făcut ca Maica Domnului să fie sfântă întru toate, mai curată decât serafimii și decât heruvimii.

Ori de câte ori îi rostesc numele, cei care o iubesc foarte mult pe Maica Domnului, sunt pătrunși de un puternic sentiment de păcătoșenie, de nevrednicie. Ei au conștiința că însuși numele ei (rostirea numelui ei) înseamnă curăție. Văzând această curăție a Maicii Domnului, iubitorii și cinstitorii ei se simt nevrednici nu numai să vorbească despre ea, ci mai ales să-i rostească numele. Unii o făceau cu atâta evlavie și smerenie, încât, ori de câte ori rosteau numele Maicii Domnului, plângeau – simțeau că sunt pătrunși de lumina curăției ei și li se revela păcătoșenia, neputințele lor și faptul că ei nu sunt curați.

Pentru această curăție deosebită a ei, Fecioara Maria a fost aleasă de Dumnezeu-Treimea, ca să Se întrupeze Fiul lui Dumnezeu.

Același autor patristic ne spune următorul lucru despre Maica Domnului: „O, viață atotnepătată! O, viețuire atotcurată; tăgăduirea oricărei răutăți; exercițiul oricărei virtuți; un suflet mai curat decât lumina; un trup duhovnicesc întru toate, mai strălucitor decât soarele, mai curat decât cerul, mai sfânt decât tronurile heruvimilor; o aripă a minții neînvinsă de nicio înălțime, întrecând până și aripa îngerilor! O, dragoste de Dumnezeu, care a mistuit în ea însăși toată partea cea poftitoare a sufletului! O, cea care L-a primit pe Dumnezeu! O, însoțire cu Dumnezeu, mai presus de orice gând creat! Exersându-și într-o astfel de frumusețe și sufletul și trupul, a întors spre ea ochiul lui Dumnezeu, prin frumusețea ei; a arătat, prin ea însăși, frumoasa fire comună a oamenilor, L-a atras pe Cel nepătimitor, iar Cel care, din pricina păcatului, Se scârbise de oameni, S-a făcut Om, datorită Fecioarei.”

Acestea sunt cele două motive, pentru care Dumnezeu a ales-o pe Maica Domnului, ca să Se întrupeze Fiul lui Dumnezeu, ca Om, din ea: primul motiv – înțelepciunea ei, gândită ca pregătire deosebită. Fără să știe că va fi aleasă, ea s-a pregătit. Sigur că Dumnezeu i-a pus în gând să se pregătească, să facă din trupul ei o catedrală – așa cum ne spune Sfântul Proclu al Constantinopolului –, în care Hristos S-a hirotonit Preot (Arhiereu) al umanității, jertfindu-Se pe Sine Însuși, ca să ne răscumpere din sclavia păcatului. Al doilea motiv este sfințenia ei desăvârșită.

Să ne facă Domnul părtași acestor haruri deosebite, pe care le-a avut Maica Domnului – înțelepciunea, sfințenia și curăția ei.