Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar și părintele protopop Andrei Mereuță.

Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, coordonați de arhidiaconul Cosmin Vlăduț Mironescu.

În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a creionat profilul spiritual al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, arătând din ce s-a inspirat forța mărturisirii sale de credință:

«Dacă rămânem întru El, vom şi împărăţi împreună cu El; de-L vom tăgădui, şi El ne va tăgădui pe noi. Dacă nu-I suntem credincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine însuşi» (II Timotei 2, 12-13)

Memoria liturgică a zilei de astăzi ne pune spre pomenire pe unul dintre martirii Bisericii lui Hristos, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Conform biografiei acestui sfânt, ni se spune că s-a născut într-o familie de viță aleasă și a primit o educație pe măsură. Această educație a avut drept conținut transmiterea credinței în Hristos Cel răstignit și înviat pentru noi și pentru a noastră mântuire. 

Părinții Sfântului Mare Mucenic Dimitrie s-au dovedit extrem de responsabili când s-a pus problema conștientizătii a ceea ce înseamnă credința în Hristos. Această credință, așezată în sufletul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, i-a dat tăria extraordinară de a-L mărturisi într-o lume care nu Îl iubea pe Hristos, manifesta ostilitate și răutate față de creștini și față de toți cei care în adâncul inimii lor Îl iubeau în mod deplin pe Hristos. 

Primind o educație aleasă, era apreciat de către împărat, dovadă că, ajungând la vârsta majoră, i s-au încredințat responsabilitățile conducerii orașului Salonic. A devenit dregător al acestui oraș. Împăratul Maximian este cel care i-a oferit această misiune. Între timp, împăratul a aflat că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este creștin. În anul 306 au fost organizate mai multe manifestări în cinstea zeilor, adică a acelor dumnezei confecționați de mintea umană și care nu au niciun corespondent cu realitatea. 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a intrat în vizorul direct al împăratului și a fost întrebat dacă el este creștin și crede în Hristos. A mărturisit deschis, fățiș, chiar dacă știa că este iminentă moartea și că își pune în pericol viața. I-a spus împăratului: „eu sunt creștin și îl mărturisesc pe Hristos”. Credința pe care a primit-o de la părinții săi, așezată în adâncul inimii sale, i-a dat o putere extraordinară, ca să spună adevărul în ceea ce el crede. 

Credința aceasta nu era o simplă teorie, cum, din păcate, este pentru noi, în sensul că venim la Sfânta Liturghie, participăm la sfintele slujbe, însă fără să avem înțelegerea a ceea ce se petrece. Venim în virtutea unei inerții, a unei tradiții. Dacă întrebăm pe cineva punctual de ce a venit la Sfânta Liturghie, răspunsurile vor fi „așa am învățat”, „e bine să venim în zile de sărbătoare să participăm la sfânta slujbă”. Sigur că acesta este un punct de plecare, dar este insuficient, în sensul că noi suntem chemați să înțelegem credința și în momentul în care o înțelegem, o putem și mărturisi. 

Deasupra de toate acestea, când există o iubire autentică, profundă, față de Hristos, asimilăm tot ceea ce este în legătură cu El cu foarte mare ușurință, exact ca în situația în care un om ne este foarte drag și îl iubim. În acel moment, evident că vom fi foarte atenți să preluăm tot ceea ce persoana respectivă are mai deosebit și mai aparte, fără niciun fel de efort. Constatăm că preluăm din trăsăturile lui, din modul de a gândi și ne vine atât de ușor să facem aceste lucruri. Nu vom fi indiferenți, nu vom fi unii care îl vom critica permanent pe cel pe care îl iubim, dimpotrivă căutăm să îl odihnim. 

La o măsură mult mai înaltă, sfinții martiri Îl iubeau cu întreaga lor ființă pe Hristos, iar dacă Îl iubeau, orice formă de renunțare la El coincidea cu faptul de a renunța la ei înșiși. 

Preasfinția Sa a arătat că iubirea față de Dumnezeu a fost cea care a născut curajul mărturisirii:

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, în momentul în care a mărturisit că el crede în Hristos, a spus în mod clar, explicit, împăratului că pentru el nu valorează nimic zeitățile pământești. Când a rostit aceste lucruri, le-a rostit nu numai pentru a face o mărturisire sub formă de propagandă, ci era o mărturisire născută din multă iubire față de Hristos. 

Doar când iubești, mărturisești. Când nu iubești, te poziționezi într-o zonă în care nu știi exact ce se întâmplă cu tine, iar mărturisirea este una deficitară. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, având curajul să spună ceea ce crede, a atras martirajul și moartea pentru Hristos. Nu a pus nimic mai presus de Hristos. 

Noi avem tendința de a mai interpune câte ceva, când este vorba de credință, de Biserică. Întotdeauna nu avem timp, intervine ceva care ne deturnează de a merge la biserică, deși am spus propriei noastre conștiințe că ne vom duce. Este ceva atât de nesemnificativ în comparație cu întâlnirea cu Hristos și renunțăm cu atâta ușurință în a ne întâlni cu Hristos, în a mărturisi credința și a căuta să-L găsim, prin prezența noastră, în biserică. 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost cel care a avut curajul să spună în ceea ce crede și ceea ce iubește cel mai mult. Scriitorul bisericesc Tertulian spunea că „în fiecare martir este Hristos și în adâncul inimii fiecărui martir este Hristos”. Atunci când El este în inima noastră, nu putem renunța la El în niciun fel, oricât ar încerca cineva să ne deturneze, să ironizeze sau să persifleze credința noastră. Le vorbim cu așa de multă ușurință, conștienți fiind că primim foarte multă bucurie să grăim despre Hristos. 

Învățăm, fiecare dintre noi, de la acest martir făcător de minuni, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, că trebuie să căutăm să sporim în a cultiva iubirea față de Hristos, cea care dă putere, forță și curaj; să Îl mărturisim delicat, nu violent, căci iubirea nu poate fi violentă, nici agresivă. Iubirea lui Hristos este întotdeauna delicată, nu caută să se impună, ci pătrunde în inima omului atât de firesc și îl transformă totalmente, așa cum i-a schimbat pe martirii Săi. 

Amintesc un cuvânt al Sfântului Nicolae Casabila, care a trăit în secolul al XIV-lea și care ne-a lăsat o carte fundamentală despre înțelegerea Sfintei Liturghii. Sfântul Nicolae Cabasila spune că „martirii mergeau la moarte nu din curaj, ci din iubire”. Iubirea este cea care naște curajul, nu viceversa. Când suntem oameni cu inimă bună și plină de dragoste față de Hristos, nu mai avem niciun fel de frică, nici măcar pentru propria noastră viață. 

Să ne rugăm ca Domnul să sporească în adâncul inimii noastre iubirea față de El, care să rodească mărturisire sinceră, curată, plină de noblețe și multă inteligență.

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie l-a hirotonit întru preot pe diaconul Lucian Tăbăcaru, pe seama Parohiei Corodești, iar la finalul slujbei l-a instalat ca paroh al acestei comunități, înmânându-i Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheile bisericii.