Invitata specială a acestui eveniment a fost interpreta de muzică populară Tatiana Dragan, care a susținut un recital de pricesne, cuprinse și pe CD-ul „Iubește-ți crucea ta”, lansat cu acest prilej.

De asemenea, Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi”, al Catedralei Episcopale, Grupul „Sfânta Chiriachi” junior, și 6 fete de la Seminarul Teologic din Huși, coordonate de arhidiaconul Cosmin-Vlăduț Mironescu au introdus publicul, prin intermediul muzicii psaltice, în atmosfera specifică Săptămânii Mari.

La finalul concertului, Părintele Episcop Ignatie i-a îndemnat pe cei prezenți să aprofundeze semnificațiile Săptămânii Pătimirilor:

Începând din această seară, am intrat, din punct de vedere liturgic, în cea mai frumoasă și mai profundă săptămână a acestei perioade premergătoare Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului Hristos, este una aparte, atât prin conținutul liturgic, cât și prin semnificația teologică, duhovnicească, la care suntem chemați să reflectăm cu toții. 

Cele 40 de zile de post pe care le-am încheiat în vinerea din ajunul Sâmbetei lui Lazăr sunt gândite de către Biserică, ca fiind zile de asceză, de nevoință și de răsucire mai multă înspre noi înșine, înspre cele ale lăuntricului. Aceste zile de postire au o dimensiune ascetică, de nevoință dar și o dimensiune pedagogică. Cei care vin la biserică pe parcursul săpămânii, au constatat că sunt foarte multe lecturi biblice, cu precădere vetero-testamentare, dar și din Sfinții Părinți - lecturi care ne ajută să înmuiem puțin sufletul din asprimea patimilor pe care le primim cu destulă bunăvoință în viața noastră. Aceste lecturi, rânduite în chip pedagogic, ne ajută să ne revenim întru sinea noastră, să ne facem o mică revizie sau să ne punem ca în fața unui RMN duhovnicesc, pentru a depista starea de boală a sufletului nostru.

Săptămâna Sfintelor Pătimiri – ne spune unul dintre cei care au reflectat pe marginea ei, părintele Macarie Simonopetritul – este una în care suntem chemați la un alt fel de post, un post euharistic. Ce înseamnă acest lucru? Este vorba despre un post de așteptare. Când vrem să ne împărtășim cu Domnul, să-L primim în inima noastră, Îl așteptăm cu foarte mult dor, ca să intre în viața noastră. Toate aceste zile ale Săptămânii Mari sunt de așteptare a lui Hristos și de unire cu El, de ascuțire a celor sufletești, ca să putem capta prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Sunt zilele în care Dumnezeu lucrează și noi ne împărtășim de lucrarea Lui, ne unim cu tot ceea ce Hristos săvârșește în aceste zile. 

Toate aceste zile sunt numite mari (Lunea Mare, Marțea Mare, Miercurea Mare, Joia Mare, Vinerea Mare, Sâmbăta Mare). Sunt numite în felul acesta nu neapărat pentru că din punct de vedere astronomic să zicem, se dilată zilele. Sigur că ne aflăm într-o perioadă când ziua crește. Dar nu la acest lucru se referă, ci la faptul că Dumnezeu lucrează în acestea. 
Dumnezeu merge înspre Răstignire de bunăvoie. Primește Jertfa de pe Cruce ca expresie absolută a dragostei pe care El ne-o poartă. Și asumându-ne pe Cruce pe fiecare dintre noi, păcatele și neputințele noastre, El ne duce în firea Sa umană, asumată deplin, înspre Lumina Învierii, covârșind prin Învierea Sa, firea umană pe care El a răscumpărat-o. 

Pentru ca să putem simți cu adevărat profunzimea acestei săptămâni, vă îndemn să citiți în fiecare zi ultimele trei capitole din Sfinții Evangheliști Matei, Marcu și Luca, și de la Sfântul Evanghelist Ioan, ultimele șapte capitole. Luni din Evanghelia Sfântului Matei, marți din Evanghelia Sfântului Marcu, miercuri din Evanghelia Sfântului Luca, joi din Evanghelia Sfântului Ioan, iar vineri le reluați pe toate, pentru că vineri este o zi de post aspru, o zi de tristețe, o zi în care ne gândim la iubirea lui Dumnezeu pentru noi oamenii. 

Noi nu suntem atât de conștienți de iubire a lui Dumnezeu, pe care El ne-a descoperit-o și ne-a împărtășit-o în Vinerea Mare. Dacă veți face lucrul acesta, veți simți altfel lucrarea Săptămânii Mari. 

De asemenea, Părintele Episcop Ignatie a apreciat mesajul pricesnelor interpretate de Tatiana Dragan:

Tatiana a vorbit foarte mult despre liniște. Cred că nimeni nu poate să spună că se satură de liniște. Avem nevoie, cu toții, de liniște lăuntrică. Degeaba o căutăm în jurul nostru, degeaba fugim de zgomot, de rumoare, dacă nu reușim să facem puțină liniște în noi. Îndrăznesc să spun că atunci când este liniște în noi, gălăgia din jurul nostru, sau zarva, parcă nu mai au același impact. Le „citim” într-o altă lumină, într-o altă cheie. Suntem ajutați, avem mai multă răbdare.

Cu cât suntem mai agitați lăuntric și ducem un război în noi, când suntem dispersați, rupți în o mie de bucăți, cu atât avem mai puțină răbdare față de cel din jurul nostru. Avem mai puțină iubire și mai puțină îngăduință față de el. De aceea, adevărata liniște vine de la Domnul; El este pacea noastră. Teoretic sună frumos și suntem de acord, cu toții, cu aceasta. Dar ce facem la nivel concret, practic? Cum Îl descoperim pe Domnul ca fiind liniștea noastră, pacea noastră, Cel în Care noi ne regăsim când simțim că ne pierdem și că rătăcim în lumea aceasta ?

Îi mulțumim foarte mult Tatianei pentru acest moment foarte frumos, de final, al concertului nostru prepascal intitulat după un text pe care l-am prelut din slujba acestei săptămâni, „Iată, Mirele vine”.