Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi și părintele protopop Vasile Lăiu.

După oficierea slujbei, Ierarhul Hușilor a adresat un cuvânt de învățătură celor prezenți, în care a descris menirea principală a unui locaș de cult:

„În cartea Facerii ni se relatează faptul că patriarhul Iacov, la un moment dat, ațipește pe o piatră și Dumnezeu îi descoperă un vis în care era o scară pe care urcau și coborau îngerii. După ce patriarhul Iacov se trezește, Dumnezeu îi spune că «aici este casa lui Dumnezeu – Betel – locul unde se va preaslăvi numele Meu».

Aceasta este menirea fiecărei biserici, să fie un loc al preaslăvirii numelui lui Dumnezeu, o casă a lui Dumnzeu.

 Ce înseamnă casa lui Dumnezeu? Când vorbim despre casă, ne gândim la adăpost, la siguranță, căldură, la cei care ne înconjoară cu foarte multă dragoste, la cei care ne sunt aproape în momentele cele mai delicate ale vieții.

Casa lui Dumnzeu este locul unde, cu adevărat, din punct de vedere spiritual, avem siguranța sufletului nostru, avem certitudinea că suntem iubiți.

În biserică, în locașul de închinare, învățăm să iubim.

Este singurul loc în care nu își au loc vorbele urâte, mânia, supărarea, tulburarea.

Este locul în care credem în dragostea lui Dumnezeu.

Este locul în care venim să găsim bruma de liniște de care avem nevoie fiecare dintre noi.

Este locul în care primim de la Domnul harul Duhului Sfânt.

Dacă la locul de muncă, pe stradă sau oriunde în lumea aceasta găsim tulburare, dezbinare, biserica este locul, prin excelență, care ne unește, este locul în care nu sunt niciun fel de polarizări. Este locul în care este prezent Dumnezeu, și El este unire, pace, liniște și bucurie.

Cu această nădejde am pus piatra de temelie a acestei bisericii, închinată Sfintei Treimi, care este dragostea desăvârșită”.

De asemenea, Preasfinția Sa a arătat că doar în biserică putem să dobândim abilitatea să iubim ca Dumnezeu:

„Aș vrea ca acest loc să fie un loc al dragostei. Nu o dragoste așa cum o gândim noi oamenii, fluctuantă.

Dumnezeu ne iubește într-un fel cum noi nu suntem în stare să ne iubim unul pe celălalt.

Domnul ne iubește și atunci când ne revoltăm împotriva Lui, când suntem ingrați, nerecunoscători sau plini de necredință.

Avem mărturia lui Hristos pe cruce. El s-a răstignit și și-a dat viața pentru fiecare dintre noi. Ce a primit El în schimb pentru această jertfă supremă? A primit, din partea oamenilor, care erau la picioarele crucii, ură, priviri piezișe, oțet și fiere.

În ciuda a ceea ce a primit de la oameni, Hristos nu a încetat să iubească.

Dumnezeu niciodată nu capitulează în fața urii oamenilor.

Noi deprindem această abilitate, să iubim ca Dumnezeu, în biserică.

Este posibil să iubim ca Dumnzeu! Ceva din dragostea lui Dumnezeu se reflectă în dragostea mamelor. Oricât de rătăciți ar fi copiii, oricât de mult s-ar revolta, o mamă nu-și reneagă copiii”.

La final, Părintele Episcop Ignatie a mulțumit primarului municipiului Bârlad, domnul Dumitru Boroș, și credincioșilor, pentru prezență, precum și tuturor celor care s-au implicat și se vor implica, alături de părintele Sorin Vârlan, în edificarea noii biserici.