În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa, pornind de la versetele 8-10, din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 5, a vorbit despre asumarea chemării pe care ne-o face Mântuitorul Iisus Hristos.

«Umblați ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr. Încercând ce este bineplăcut Domnului.» (Efeseni 5, 8-10)

Biserica ne pune spre cinstire și aducere-aminte pe unul dintre Apostolii lui Hristos – Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, ocrotitorul și părintele spiritual al României.

Sfântul Apostol Pavel, în pasajul biblic care a fost rânduit să fie citit în cadrul Liturghiei, ne îndeamnă să umblăm ca niște fii care trăim în lumină. Lampa de control sau indiciul care ne ajută să conștientizăm că ne aflăm în lumină este roada acesteia, concretizată în bunătate, dreptate și adevăr.

Sfântul Apostol Andrei, cel care a răspuns cu dragoste și fervoare la misiunea de a fi apostol, de a propovădui adevărul de credință în Hristos Cel răstignit și înviat, este cel care a împlinit cel mai autentic acest cuvânt – a trăit în lumină și a dat roadă: bunătate, dreptate și adevăr.

Bunătate, în sensul că a vorbit poporului nostru despre Cel care este Binele desăvârșit, Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Ne-a descoperit ce înseamnă, cu adevărat, transfigurarea omului, prin bunătate, renunțând la păcate.

Păcatul este cel care conține în sine răul și ne desfigurează, ne transformă în oameni urâți, din punct de vedere spiritual. Bunătatea este împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și săvârșirea virtuților. Acestea ne fac oameni buni, dar nu într-un sens exterior, de oameni care știm să ne comportăm elegant și manierat. În gândirea evanghelică, a fi un om bun înseamnă, în primul rând, a-ți asuma modul de a gândi, de a trăi și de a te comporta ca fiind al lui Hristos – a trăi ca Hristos.

Porunca (virtutea) pe care suntem chemați să o împlinim este iubirea vrăjmașilor. Aceasta este una dintre diferențele fundamentale dintre Hristos și orice alt întemeietor de religii. În celelalte religii suntem îndemnați să fim puri, să avem capacitatea de a rezista în fața suferinței, de a avea o atitudine interioară de îngăduință.

În creștinism, Hristos ne învață mai mult decât atât – să ajungem în punctul în care să avem disponibilitatea de a ne iubi vrăjmașii, nu numai de a-i răbda, de a nu le răspunde cu răutate, ci de a încerca să-i iubim, așa cum Hristos i-a iubit, pe Cruce.

Când era răstignit, pe dealul Golgota, și a primit din partea oamenilor ură, răutate, cuvinte jignitoare și disprețuitoare, Hristos i-a iubit cel mai mult, rugându-se pentru ei, cu această rugăciune: «Doamne, iartă-i, că nu știu ce fac!». S-a rugat pentru ei și a murit pentru ei. S-a jertfit pentru cei care Îl batjocoreau și Îl persiflau. Acest lucru înseamnă bunătate.

De cele mai multe ori, noi avem o percepție mai mult exterioară, asupra a ceea ce înseamnă bunătatea. Este bine. Acesta este punctul de la care plecăm – a fi îngăduitori. Însă, a fi bun, în sensul evanghelic, înseamnă a-l iubi pe vrăjmașul tău, pe cel care te necăjește și își bate joc de tine.

Nu este simplu. Este foarte greu. În general, în asemenea situații, noi răspundem tot cu răutate, și încercăm să ne răzbunăm, să ne luăm revanșa, să demonstrăm celui care ne-a greșit că merită o pedeapsă, sau că trebuie să simtă cruzimea și asprimea cuvintelor noastre, când el ne-a jignit.

Sfântul Apostol Andrei L-a ascultat pe Domnul, L-a întâlnit, a fost în preajma Lui și a învățat această bunătate, de a-i iubi pe cei care sunt vrăjmașii credinței.

O altă roadă a luminii, un alt indiciu că trăim în lumină, este dreptatea. În sens scripturistic, dreptatea nu înseamnă spiritul justițiar, nu înseamnă a căuta, cu orice preț, să demonstrăm că noi suntem cei care nu suntem în eroare sau în înșelare. În sens biblic, dreptatea înseamnă împlinirea voii lui Dumnezeu.

Despre Dreptul Simeon, cel care L-a primit pe Domnul în brațele sale, ni se spune că era «drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel». Cu alte cuvinte, a fi drepți și temători înseamnă a căuta să vedem care este voia lui Dumnezeu pentru noi, să ne rugăm și să-I cerem stăruitor să ne descopere care este voia Lui pentru noi, ca oameni care vrem să ne mântuim.

Sfântul Apostol Andrei a știut să simtă care este voia lui Hristos. Ca dovadă, în urma chemării care i-a fost adresată, L-a urmat negreșit, fără niciun fel de ezitare, fără a pune întrebări suplimentare, fără a cere detalii despre ceea ce înseamnă să fii apostol al lui Hristos. Când a fost chemat să-L urmeze pe Hristos, Sfântul Apostol Andrei nu L-a întrebat care este „fișa postului” de slujitor al lui Hristos, ci pur și simplu L-a urmat, pentru că a simțit, înlăuntrul său, că în această chemare este voia lui Dumnezeu.

A treia roadă a luminii este adevărul. În Sfânta Scriptură, Adevărul nu este o idee abstractă, ci este Însuși Hristos, Cel în care nimic nu este mincinos, Cel în care toate făgăduințele se împlinesc, Cel care ne-a descoperit, prin venirea Sa în lume, că adevărul este identic cu iubirea.

De cele mai multe ori, adevărul desprins de iubire se transformă în dictatură (totalitarism). Iar iubirea desprinsă de adevăr se transformă în laxitate, într-un mod de raportare la viață lipsit de responsabilitate, în sentimentalism (euforie gratuită).

În Evanghelie, Hristos se numește pe Sine și ca Cel care este Dragoste, dar și Cel care este Adevărul, pentru că adevărul este cel care descoperă iubirea din sufletul omului. Ori de câte ori noi mărturisim adevărul, nu facem altceva, decât să dăm expresie dragostei din noi.

Atunci când mințim pe cineva, mințim pentru că nu iubim. Când iubim pe cineva în mod deosebit, avem o deschidere extraordinară a sufletului, avem capacitatea de a nu ascunde absolut nimic, suntem ca o carte deschisă, și ne povestim celui de lângă noi.

Minciuna este cea care oprește adevărul, fuge de adevăr, trădează adevărul. Omul mincinos este un om care nu iubește, nu are în sine iubirea și trădează, prin această lipsă de iubire.

Sfântul Apostol Andrei este cel care a descoperit poporului nostru că drumul spre Împărăția Cerurilor implică, în mod natural, adevărul și iubirea. Doar în felul acesta noi vom fi oameni ai luminii și vom umbla în lumină, așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel.

Nu ne rămâne decât să ne evaluăm dacă suntem sau nu în lumină. Avem bunătate? Căutăm să împlinim voia lui Dumnezeu? Înțelegem că adevărul înseamnă iubire? Dacă acestea sunt în noi, atunci ne putem numi fii ai luminii, și niciodată nu vom fi părtași la faptele cele fără de roadă ale întunericului, așa cum ne spune tot Sfântul Apostol Pavel.

Întunericul nu are niciun fel de roadă, usucă sufletul omului și îl transformă într-o ființă fără sens, fără niciun fel de rost.

Să căutăm să fim buni, să întrupăm dreptatea lui Dumnezeu, voia Lui și să trăim adevărul ca iubire și iubirea ca adevăr.