Alături de Preasfinția Sa au slujit și părintele protopop Adrian Chirvasă și părintele paroh Mihai Ciolan.

În cuvântul de învățătură, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre bucuria sufletească pe care o poate insufla Maica Domnului celor care i se roagă:

«Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu» (Luca 1, 47)

Astăzi, în Biserica Ortodoxă, este prima zi din Postul Adormirii Maicii Domnului, un răstimp liturgic în care ne străduim să o cinstim, prin rugăciune, în mod deosebit, pe Maica Domnului.

Cinstirea pe care noi o acordăm Maicii Domnului se datorează faptului că ea ne-a făcut cel mai minunat dar – L-a adus pe Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, în lumea aceasta, L-a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu ca Om, L-a născut, L-a hrănit, pentru ca noi să ne bucurăm.

Așa cum îi cinstim în mod deosebit pe oamenii care ne fac bine, care au grijă de viaţa noastră, la fel, noi, creștinii, o cinstim pe Maica Domnului, pentru că L-a născut în această lume pe Cel care este Însăși Bucuria – Iisus Hristos.

De aceea, Maica Domnului, după ce s-a întâlnit cu verișoara sa, Elisabeta – cea care a numit-o „Maica Domnului”, așa cum o numim noi, ortodocșii –, a rostit cea mai frumoasă doxologie (cea mai frumoasă cântare pe care I-a adus-o vreun pământean lui Dumnezeu).

În această cântare, pe care o auzim la Utrenie, Maica Domnului spune așa: «Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu». Cu alte cuvinte, după ce ea L-a zămislit pe Dumnezeu-Fiul, ca Om, în pântecele ei, s-a bucurat, și mărturisește această bucurie deosebită pe care a primit-o.

De aceea, în slujbele noastre – cu precădere în slujba Paraclisului –, o numim pe Maica Domnului „bucuria tuturor”, cerându-i să umple cu bucurie inima noastră, ea, cea care a primit „plinirea bucuriei”, adică plinătatea bucuriei, și „a pierdut grija păcatului”.

În general, noi suntem obișnuiţi să ne rugăm pentru sănătate – chiar avem o expresie intrată în limbajul nostru de zi cu zi: „sănătatea e mai bună decât toate” – însă, pe lângă sănătate, mai bune și mai minunate decât toate sunt liniștea, bucuria și pacea sufletului.

Dacă avem bucurie în inima noastră – iar bucuria generează liniște –, putem simţi toate binecuvântările lui Dumnezeu: și sănătatea trupească și sufletească, și iubirea celor din jurul nostru, și tot ceea ce ne dă Domnul în lumea aceasta.

Slujba Paraclisului, după cum este și îndemnul din Ceaslov, se citește „la vreme de întristare și de nevoie”, pentru că Maica Domnului a experimentat, cu adevărat, ce înseamnă să ai bucuria. La rându-i, dacă ne rugăm ei și-i cerem acest lucru, ne dăruiește bucuria, care naște în sufletul nostru foarte multă liniște.

Avem foarte mare nevoie de liniște. De multe ori, ajungem la această concluzie când trecem prin experienţe dureroase, sau când ne atașăm de cele materiale, idolatrizând banii și bogăţia. La un moment dat ne dăm seama că, oricât de mult am poseda din cele materiale, liniștea nu vine la pachet cu ceea ce credem noi că ne poate împlini, din punct de vedere material.

Ierarhul Hușilor a arătat că un remediu autentic împotriva tristeților și dezamăgirilor acumulate zilnic îl reprezintă spovedania și rugăciunea:

Liniștea vine în inima omului care iubește și este iubit, în inima omului care se străduiește, în pofida slăbiciunilor pe care le are și care îl stăpânesc, să lupte, să se pocăiască și să se spovedească, exprimându-și părerea de rău, spunându-I lui Dumnezeu că își cere iertare pentru cele pe care le-a săvârșit.

Bucuria vine, mai cu seamă, în sufletul în care este prezent Dumnezeu. Așa cum Maica Domnului, care L-a avut pe Dumnezeu, nu numai ca prezenţă, ci aievea - întrupându-Se Dumnezeu-Fiul din pântecele ei -, a fost cea mai bucuroasă făptură omenească. Ea știe ce înseamnă bucuria.

Vă îndemn, ori de câte ori sunteţi triști, amărâţi sau dezamăgiţi, căutaţi-o pe Maica Domnului! În loc să vă tulburaţi sau să vă enervaţi – deși este greu să nu ne pierdem cumpătul în momentele complicate ale vieţii noastre –, mai bine deschideţi cartea de rugăciuni și citiţi Paraclisul Maicii Domnului.

Cuvântul „paraclis” provine din limba greacă și înseamnă mângâiere. Cu alte cuvinte, Paraclisul Maicii Domnului este rugăciunea în care noi îi cerem Maicii Domnului să ne dăruiască mângâiere, să bucure sufletul nostru trist și amărât, ea fiind cea care a simţit și a experimentat cel mai minunat ce înseamnă bucuria, pentru că L-a adus în lume pe Cel care este Însăși Bucuria.

Păcatul este cel care generează în noi tristeţea. Chiar dacă pe moment simţim o stare de plăcere, după aceea vine în sufletul nostru amăreala sufletească. În schimb, pocăinţa pentru păcatele pe care le-am săvârșit este aducătoare de bucurie.

În Paraclisul Maicii Domnului, în stihul în care îi cerem să umple inima noastră de bucurie, ni se spune că ea a primit „plinirea bucuriei”, pentru că „a pierdut grija păcatului”. Maica Domnului nu s-a îngrijorat pentru păcat, avându-L pe Dumnezeu în pântecele ei.

Duhul Sfânt a purificat-o pe Maica Domnului de orice fel de păcat și, din acel moment, ea a devenit ca o biserică – curată, neprihănită, cea mai sfântă, înaintea tuturor sfinţilor, inclusiv a heruvimilor și a serafimilor.

Noi, oamenii păcătoși, dacă vrem ca Dumnezeu să ne dea bucurie, avem la îndemână pocăinţa (spovedania), părerea de rău – să o facem ori de câte ori ne spune sufletul. Să alergăm la preotul duhovnic și să ne mărturisim păcatele. Vom vedea cu toţii câtă bucurie ne dă Dumnezeu în suflet.

După slujbă, Părintele Episcop Ignatie a oficiat slujba punerii pietrei de temelie pentru un nou locaș de cult în localitatea Rafaila, ce va avea ca ocrotitori pe Sfinții Împărați Constantin și Elena și Sfântul Alexandru.