Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, coordonat de diaconul Vlad Mironescu.

În cuvântul adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre pocăință și smerenie, virtuți întrupate de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, pe care le-au pus ca bază a slujirii Domnului Hristos:

«Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.» (II Corinteni 12, 9-10)

Sfântul Apostol Petru a avut o credinţă autentică și o sinceritate aparte faţă de Domnul, iar Sfântul Apostol Pavel nu a pus nimic din cele ale lumii acesteia mai presus de iubirea lui Hristos.

Sfântul Grigorie Palama, care a trăit în veacul al XIV-lea, în omilia sa dedicată celor doi mari sfinţi apostoli ne spune că la temelia slujirii pe care ei I-au dăruit-o lui Hristos, au stat două mari virtuţi – pocăinţa și smerenia.

Toţi cei care avem conștiinţa că aparţinem lui Hristos - nu la modul nominal, în virtutea faptului că am fost doar botezaţi, ci la modul cât se poate de profund și responsabil -, ar trebui să ne gândim cum să facem ca să-L slujim cât mai frumos și cu cât mai multă abnegaţie pe Domnul.

Cu toţii suntem chemaţi să-i urmăm pe acești doi mari apostoli, care, în slujirea lor, n-au pus mai presus nimic din cele care ţin de lumea aceasta, pe care noi ne bizuim și în care ne încredem. Ei au considerat că, în faţa dragostei lui Hristos, toate sunt ca o pagubă.

Pentru a-L putea sluji frumos pe Hristos, se impune să luăm aminte la momentele din biografia celor doi apostoli, în care ei au manifestat multă pocăinţă pentru cele pe care le-au greșit, și smerenie pe tot parcursul slujirii lor.

Sfântul Apostol Petru era un om foarte sincer, nefardat cu poleiala ipocriziei. El îi spunea Domnului ceea ce era, cu adevărat, în inima lui. Era un om spontan, un om de o fervoare a credinţei incredibilă.

Într-un context, în care Domnul îi spune: „Tu, Petre, și toţi ceilalţi ucenici Mă veţi părăsi. Eu voi rămâne singur în suferinţă, ducând crucea iubirii oamenilor pe umerii Mei. Şi tu, Petre, te vei lepăda de Mine”, Petru a negat acest lucru. Nu-i venea să creadă și, fiind un om sincer, I-a spus lui Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos: „Eu nu Te voi trăda niciodată” – ceea ce nu a reușit să ţină.

Când Hristos era în faţa celor care Îl batjocoreau, Îl dispreţuiau, Îl persiflau și Îl ironizau, Petru, de departe, este întrebat de trei ori, de către cineva, în mod separat: „Îl cunoști tu pe Galileeanul Acesta, Cel pe care acum Îl judecăm?”. Şi Petru a spus: „Nu”.

Deși din Sfânta Scriptură nu reiese acest lucru, putem deduce, în virtutea firii sale, că L-a negat pe Domnul tot cu aceeași lejeritate și autenticitate (dacă putem vorbi de autenticitate, când este vorba de trădare).

Imediat după ce L-a trădat, de trei ori, pe Domnul, Petru a auzit cocoșul cântând și a fost așezat în faţa propriei sale conștiinţe. Și-a adus aminte de cuvintele lui Hristos de dinainte de răstignire. Sfântul Evanghelist Matei ne spune că Petru a plecat de acolo și a plâns cu amar. S-a căit în inima sa.

Nu știm, niciunul dintre noi, ce durere și ce frământare s-a declanșat în sufletul său, în momentul în care a conștientizat că L-a trădat pe Domnul. Cred că intensitatea acestei dureri și destructurări sufletești a fost direct proporţională cu dragostea pe care el o avea faţă de Domnul.

Probabil că și noi am avut momente în care i-am trădat pe cei apropiaţi. Am făcut-o, gândindu-ne, în primul rând, la noi, fiind egoiști. După ce am conștientizat toată amplitudinea și dimensiunea trădării, care pur și simplu invadează sufletul, s-a instalat în noi foarte multă suferinţă sufletească. Această suferinţă este expresia dragostei pe care o avem faţă de cel pe care l-am trădat.

Sunt situaţii în care îi trădăm și pe cei pe care îi iubim. Îl avem drept exemplu – nu neapărat negativ, ci de neputinţă – pe Apostolul Petru. Dar el s-a căit, s-a smerit atât de mult pentru acest act al trădării, încât Domnul, în delicateţea Sa – așa cum ne tratează pe fiecare dintre noi –, după Înviere, îi pune lui Petru, de trei ori, întrebarea: „Mă iubești tu pe Mine, Petre?” – echivalentul celor trei trădări. Iar Petru, oarecum indignat (așa suntem noi, oamenii: când Domnul e bun și manifestă dragoste faţă de noi, tot noi facem pe îmbufnaţii, revoltaţii și nemulţumiţii) și oarecum necăjit, de parcă Domnul ar fi avut nevoie de certitudinea iubirii lui, Îi spune: „Doamne, Tu știi că Te iubesc!”.

Însă Domnul lucra tainic și adânc, ca să repare trădarea întreită a lui Petru, prin iubirea mărturisită întreit în faţa Lui. Domnul voia să-l reabiliteze, să-l reașeze în dragostea pe care Petru o avea în inima sa în toată plinătatea, însă, într-un moment de neputinţă și de vid sufletesc, L-a trădat.

Toată misiunea Sfântului Apostol Petru s-a fundamentat pe această pocăinţă și smerenie. Numai el știa taina aceasta pe care a dus-o o viaţă întreagă, faţă de Cel pe care L-a slujit până la moarte, chiar cu preţul vieţii sale.

Sfântul Apostol Petru era plin de credință, foarte autentic, spontan, dar niciodată obraznic. De multe ori, noi confundăm spontaneitatea și autenticitatea cu faptul de a fi obraznici și îndrăzneți. Îndrăzneala Sfântului Petru era una plină de iubire, ca a celui care slujește – nu știa cum să Îl slujească mai bine pe Hristos – ca la Cina cea de Taină, la spălarea picioarelor.

Ierarhul Hușilor a evocat personalitatea deosebită a Sfântului Apostol Pavel și zelul său misionar:

Sfântul Apostol Pavel, dintr-un prigonitor, cel mai ostil credinței creștine, a devenit unul dintre cei mai fervenți Apostoli, cu vocația de a propovădui credința printre păgâni, în urma convertirii de pe Drumul Damascului, când i s-a arătat lumina necreată și Hristos i-a grăit.

El mărturisește colegilor de apostolat că este cel mai mic dintre apostoli și că nu este vrednic de această chemare. În Epistolele sale găsim, ca un laitmotiv, că preferă să trăiască în necinste și ocară decât în laudă. Preferă să simtă că e slab înaintea oamenilor pentru că va fi întărit de Hristos.

 Sfântul Ioan Gură de Aur surprinde acest aspect când spune, în una din cele cinci omilii dedicate: «Pavel căuta rușinarea și ocara pentru predicarea Evangheliei mai mult decât căutăm noi cinstea, căuta moartea mai mult decât căutăm noi viața, căuta sărăcia mai mult decât căutăm noi bogăția, căuta mai mult ostenelile decât alții tihna, căuta mai mult durerile mai mult decât căutau alții bucuriile, căuta să se roage pentru dușmani mai mult decât caută alții să îi blesteme».

Sfântul Apostol Pavel avea o inteligență sclipitoare. Unii cercetători ai Istoriei Religiilor au tras o concluzie pripită, spunând că el a fost unul dintre cei mai buni ambasadori ai lui Hristos și că dacă nu ar fi existat el, nu am fi vorbit astăzi de creștinism. Este, sigur, o exagerare. Lumea întreagă a fost cucerită prin propovăduirea celor doisprezece Apostoli în care Hristos era o realitate atât de vie. Hristos nu era o idee, ci era însăși viața lor.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel să ne inspire să devenim, cu adevărat, slujitori ai lui Hristos, slujire pe care să ne-o întemeiem pe multă pocăință – care schimbă viața omului și aduce strălucirea harului dumnezeiesc înlăuntrul inimii -, și pe foarte multă smerenie.

Smerenia este foarte greu de dobândit. Lumea în care trăim și căreia îi suntem parte inerentă, este o lume foarte mândră, agresivă și cu multă neliniște. În noi este neliniștea, frământarea și starea de conflict și sciziune lăuntrică. Dacă am avea smerenie, am avea și liniște.

Sfântul Siluan Athonitul ne spune că omul mândru se chinuie tot timpul, iar omul smerit este mulțumit și liniștit cu ceea ce îi dă Domnul.

Mâine, 29 iunie 2023, de Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Sfânta Liturghie arhierească va începe la ora 09.30, pe esplanada din fața Catedralei Episcopale.

Slujba va fi oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, de Preasfințitul Părinte Antonie, Episcopul de Bălți,  și de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

Pelerinii se vor putea închina la Icoana relicvar a Sfinților Apostoli Petru și Pavel și la Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, ce sunt așezate într-un baldachin special, în curtea Catedralei Episcopale.

Slujba Sfintei Liturghii din ziua hramului se va putea urmări live pe pagina de facebook episcopiahusilor.ro și pe site-ul Doxologia.

De asemenea, Sfânta Liturghie va fi transmisă în direct, începând cu ora 10.00, de Radio România Actualități și de Antena Satelor.