Alături de Ierarhul Huşilor au slujit şi părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, părintele protopop Marius Antohi şi părintele paroh Florin Băhnăreanu.

În cuvântul de învăţătură rostit, Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie a explicat de ce creştinii se raportează la Sfânta Fecioară maria ca la o mamă:

«Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine». (Ioan 19, 25-27)

„Părintele Dumitru Stăniloae ne spune că noi ar trebui să fim cei mai bucuroși, pentru că, în cer, avem o inimă de mamă care se roagă pentru noi.

Această calitate, de mamă duhovnicească a noastră, a celor ce o cinstim pe Maica Domnului, a primit-o atunci când ea se afla la picioarele crucii. Înţelegea cel mai bine dintre toţi suferinţa, răstignirea, dragostea pe care Hristos o avea faţă de noi, oamenii.

Sfântul Ioan Evanghelistul ne spune că Maica Domnului, atunci când se afla la picioarele crucii, i-a spus: «femeie, iată fiul tău». Prin Sfântul Ioan Evanghelistul, noi toţi am devenit fiii Maicii Domnului.

Şi Sfântului Ioan Evanghelistul Hristos i-a spus un cuvânt: «iată mama ta».

Ori de câte ori ne rugăm Maicii Domnului o simţim ca pe cea care mijloceşte, cea care duce rugăciunile noastre către Dumnezeu. În slujba Paraclisului ni se spune că Maica Domnului «grăbeşte rugăciunea», mijloceşte ca Dumnezeu să aibă milă de noi.

Dragostea mamelor are capacitatea deosebită de a ne ierta atunci când noi simţim că nu merităm.

În dragostea mamelor se reflectă ceva din dragostea lui Dumnezeu. El ne iubeşte chiar şi când Îi întoarcem spatele, chiar şi atunci când suntem ingraţi, nerecunoscători, chiar şi atunci când Îl calomniem şi ne revoltăm împotriva Lui.

Dumnezeu ne-a descoperit dragostea Sa adevărată pe cruce. Hristos ne-a iubit cel mai mult şi mai minunat când era pe cruce şi a primit de la oameni nimicul urii. Nu S-a dat jos de pe cruce, Nu le-a reproşat nimic celor care Îl calomniau, Îl batjocoreau, şi care, atunci când Îi era sete i-au dat oţet şi fiere. I-a iubit, rugându-Se pentru ei în faţa Tatălui ceresc: «Părinte, iartă-i că nu ştiu ce fac».

Aşa este şi Maica Domnului, cea care a stat în intimitatea lui Hristos şi a învăţat de la El cum să îi iubească pe oameni. Întotdeauna, ea are faţă de noi o inimă de mamă, disponibilă în a ierta ori de câte ori greşim, ne revoltăm sau ne pierdem intensitatea credinţei noastre.

Maica Domnului nu poate să Îi ia locul lui Dumnezeu. Sunt unii care cred că noi o cinstim pe Maica Domnului mai mult decât pe Dumnezeu. Nu! Noi o cinstim pe Maica Domnului pentru că L-a adus pe Dumnezeu printre oameni. Ea este Născătoare de Dumnezeu, nu născătoare de om. Ea L-a întrupat pe Fiul lui Dumnezeu ca om în lumea acasta, Cel care a schimbat cursul istoriei umanităţii şi a inaugurat prin jertfa şi Învierea Sa Împărăţia iubirii, atât faţă de Dumnezeu cât şi faţă de oameni.

Vă îndemn ca ori de câte ori viaţa nu vă este atât de prietenă, citiţi Paraclisul Maicii Domnului”.