Din soborul de preoţi şi diaconi au făcut parte şi părintele protopop Adrian Chirvasă şi protosinghelul Meletie Mercaş, duhovnicul Mănăstirii Moreni, alături de părinţi stareţi şi duhovnici ai mănăstirilor din Eparhie.

O prezenţă frumoasă, printre credincioşi, la hramul Mănăstirii Moreni, a fost cea a tinerilor voluntari ai Asociaţiei „JoyCamps România”, coordonaţi de domnul Marian Rugină, cei care, pe parcursul acestei veri, au fost animatorii celor cinci tabere „Copilărie şi credinţă”, dedicate de Episcopia Huşilor copiilor din satele vasluine.

Răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi” al Catedralei Episcopale din Huşi.

În omilia rostită în cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a descris-o pe Maica Domnului ca fiind modelul cel mai actual de smerenie, blândeţe şi bunătate:

„Lumea în care trăim este dominată de mândrie, de agresivitate şi de foarte multă dezbinare. Oriunde ţi-ai întoarce privirea, este foarte greu să găseşti un om smerit, un om care să nu facă caz de calităţile pe care le are, un om care să nu se simtă că este centrul universului şi în jurul lui ar trebui să se rotească toţi, ca nişte sateliţi. Este foarte greu să găseşti un om blând, liniştit, cu privirea senină. Din mândrie, din răutate, devenim, cu foarte multă uşurinţă, agresivi. Din nefericire, câteodată chiar ne propunem lucrul acesta, să fim agresivi, să „muşcăm” din semenul nostru atunci când vedem că lucrurile ies puţin mai bine decât ne ies nouă.

Maica Domnului constituie cel mai minunat model de smerenie, de bunătate, de blândeţe, într-o lume dominată de mândrie, de agresivitate şi de foarte multă stare de sciziune, de tulburare.”

Totodată, Ierarhul Huşilor a explicat cum a fost posibil ca Maica Domnului să concentreze în sine atâtea daruri şi să vedem, fiecare dintre noi, „chipul celei care ne poate ajuta să fim oameni blânzi, buni, plini de lumină şi cu foarte multă dragoste”:

„A fost posibil acest lucru deoarece Maica Domnului nu a căutat să fie celebră prin ceva. Toată viaţa ei s-a scurs la umbra lui Hristos. Nu putem să vorbim de viaţa Maicii Domnului pentru că viaţa ei a fost viaţa lui Hristos. Când iubeşti pe cineva foarte mult, viaţa lui devine viaţa ta. Nu mai trăieşti pentru tine, încetezi să mai trăieşti pentru nevoile tale, chiar şi spirituale. Toate gravitează în jurul omului pe care îl iubeşti foarte mult. Îţi trăieşti existenţa iubindu-l pe celălalt. Te umpli de conţinutul vieţii celui de lângă tine, iar tu te anulezi ca stare, fără să te simţi că eşti depersonalizat, anulat ca om, ca libertate. Dimpotrivă! Celălalt devenind conţinutul vieţii tale, din acel moment ai convingerea plinătăţii vieţii tale. Aşa a trăit Maica Domnului, la umbra lui Hristos. Viaţa ei s-a identificat cu Hristos. De aceea ea a putut să concentreze în sine şi blândeţe şi bunătate şi lumină şi foarte multă pace. Viaţa Maicii Domnului este un adevăr aşa de profund încât nu poate fi prins în cuvinte. Maica Domnului este cea mai frumoasă icoană a omului blând, bun şi smerit, într-o lume în care suntem agresivi, ne hrănim cu calomnii, cu minciună, cu tot felul de intrigi, de lucruri meschine, care ţin de subteranele vieţii. Ne schimonosim şi nu realizăm lucrul acesta. Viaţa Maicii Domnului a fost una de discreţie.”

Descriind modul în care Maica Domnului a dus o viaţă de smerenie şi de discreţie, devenind modelul ce ne poate inspira cel mai mult, Părintele Episcop Ignatie a citat un cuvânt al cunoscutului teolog şi preot Alexander Schmemann:

„Alexander Schmemann surprinde foarte frumos chipul Maicii Domnului: „Fecioara Maria, Preacurata Maică nu cere nimic, şi totuşi primeşte totul. Nu caută nimic, dar le are pe toate. În chipul Fecioarei găsim ceea ce aproape s-a pierdut în lumea noastră mândră, agresivă: îndurarea, inima iubitoare, grija, încrederea şi smerenia. O numim Stăpâna noastră, Împărăteasa Cerului şi a Pământului, dar ea se numeşte pe sine însăşi Roaba Domnului. Nu încearcă să înveţe sau să demonstreze ceva, dar simpla ei prezenţă, în lumina şi bucuria ei, îndepărtează teama dată de problemele noastre imaginare. Este ca şi cum am fi plecaţi, într-o zi de muncă lungă, plină de griji, lipsită de succese şi, în sfârşit, am ajuns acasă, unde toate s-au limpezit şi s-au umplut de acea bucurie mai presus de cuvinte, singura bucurie adevărată. Hristos ne-a spus: „nu vă temeţi, căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu”. Văzând această Femeie, Fecioară, Maică, Mijlocitoare, începem să simţim, să ştim, nu cu mintea, ci cu inima, ce înseamnă să căutăm Împărăţia şi să o găsim şi să trăim în ea.”

La final, Ierarhul Huşilor a îndemnat pe cei prezenţi să privească mai des şi cu mai multă încredere, chipul Maicii Domnului:

„Dacă vom încerca să fim mai mult în preajma ei, să o contemplăm mai mult, să privim în icoană, mai mult, chipul Maicii Domnului, poate reuşim să ne însuşim şi noi darurile pe care Dumnezeu le-a aşezat în această făptură aşa de minunată. În filosofia antică este un proverb: „noi devenim ceea ce privim”. Dacă o vom privi mai mult pe Maica Domnului, dacă vom avea mai mult, în adâncul inimii noastre, încrustată imaginea ei, chipul ei blând, smerit şi plin de bunătate, vom deveni şi noi oameni blânzi, smeriţi şi mai buni. Să privim mai des la Maica Domnului!

După Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Ignatie a sfinţit Casa de oaspeţi a Mănăstirii Moreni.