Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele exarh Zaharia Curteanu, părintele inspector eparhial Dragoș Trofin, părinții protopopi Andrei Mereuță și Adrian Chirvasă, și părintele stareț Euharist Micu.

Răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, coordonat de arhidiaconul Cosmin Vlăduț Mironescu.

În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor, fundamentându-se pe o omilie a Sfântului Grigorie Palama, a argumentat că Maica Domnului a fost prima care a primit vestea Învierii:

«După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada» (Matei 28, 1-3)

Din punct de vedere liturgic ne aflăm într-una din săptămânile cele mai frumoase din cursul anului bisericesc, Săptămâna Luminată de după marele praznic al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Se numește „luminată” pentru că fiecare din aceste zile, începând de luni până sâmbătă, este ca o zi de duminică sau ca Ziua Învierii. Se săvârșește întocmai slujba din noaptea de Înviere exceptând ritualul oferirii luminii, inclusiv glasurile bisericești se schimbă de la o zi la alta când, în mod normal, în cursul anului bisericesc, cele 8 glasuri se schimbă sâmbăta seara și țin pe tot parcursul săptămânii până la următoarea sâmbătă când urmează celălalt glas bisericesc. În Săptămâna Luminată se cântă în fiecare zi câte unul dintre din cele 8 glasuri. 

De asemenea, această săptămână mai este numită „luminată” și pentru faptul că cei care erau botezați în Sâmbăta Paștilor, catehumenii sau neofiții, cei ce deveneau creștini, se îmbrăcau în haine albe, luminate, și veneau în această săptămână zi de zi la biserică, împărtășindu-se cu Trupul și Sângele lui Hristos, Cel care este lumina lumii.

În Vinerea Săptămânii luminate, prăznuim o sărbătoare legată în mod intim de Maica Domnului. Poate v-ați întrebat care ar putea fi rațiunea poziționării unei sărbători a Maicii Domnului în Săptămâna Luminată. Unul dintre răspunsuri îl găsim în Omiliile Sfântului Grigorie Palama, într-o omilie la Duminica femeilor mironosițe. În această omilie, Sfântul Grigorie Palama, argumentând cu texte scripturistice, ne încredințează că cea care a primit prima vestea Învierii a fost Maica Domnului.

În Evanghelia după Matei ni se spune că după ce a trecut ziua sâmbetei, dimineața, în ziua întâi a săptămânii, care este duminica, au mers la mormânt Maria Magdalena și cealaltă Marie. „Cealaltă Marie” nu este altcineva decât Maica Domnului. În Evanghelii, într-adevăr, este menționat faptul că Maria Magdalena a fost cea care L-a văzut întâi pe Domnul înviat. Au ajuns întâi la mormânt văzându-l plin de lumină și un înger i-a vestit că Hristos nu mai este printre cei morți și a înviat. 

La o lectură mai atentă și prin citirea contextuală a pasajelor care descriu Învierea Domnului, vom ajunge, cum ne spune Sfântul Grigorie Palama, la concluzia că nu Maria Magdalena a fost cea care în sens absolut L-a văzut întâi pe Domnul înviat, ci Maica Domnului.

În Evanghelia după Ioan, capitolul XX, versetele 1-2, ni se spune faptul că Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineață la mormânt și a văzut piatra ridicată și văzând piatra ridicată a fugit din acel loc, s-a dus la Simon-Petru și la celălalt ucenic, adică la Sfântul Evanghelist Ioan, spunându-le că Domnul a fost furat din mormânt și nu se știe unde este.

Prin urmare, Maria Magdalena nu L-a întâlnit pe Domnul pentru că era înfricoșată, a plecat imediat de la mormânt. Sfântul Evanghelist Matei ne spune că „cealaltă Marie” a rămas ca să vadă mormântul, să contemple mormântul care era plin de lumină și îngerul care vestea că Domnul a înviat. Și pe această Marie, adică pe Maica Domnului, cea care nu a plecat de la mormânt, văzând inclusiv cutremurul mare, piatra dată la o parte de la mormânt și pe Domnul înviat, este cea căreia îi adresează Hristos cuvintele: „Nu te teme” și „Bucură-te!”. Sunt exact aceleași cuvinte pe care i le-a adresat Arhanghelul Gavriil la Buna Vestire - adică să nu se teamă pentru că ea Îl va zămisli în pântece prin Duhul Sfânt pe Iisus, și a întâmpinat-o cu salutul „Bucură-te, ceea ce ești plină de har!”.

Probabil acesta ar fi unul dintre motive pentru care Maicii Domnului îi este închinată o zi de sărbătoare în Săptămâna Luminată. Pentru că ea este cea care L-a văzut prima pe Domnul; a fost cea dintâi care L-a văzut pe Domnul înviat și nu Maria Magdalena în sens absolut. Maria Magdalena, în momentul în care se întorcea, în stare de îngrijorare, înspre Petru și Evanghelistul Ioan, s-a întâlnit, în drumul ei, cu Iisus, Care i-a spus să nu se atingă de El până nu se urcă la Tatăl cel ceresc. Dacă L-ar fi văzut pe Domnul înviat, evident că nu ar mai fi fost relatată această întâlnire în drumul ei înspre cei doi ucenici, Petru și Ioan.

Și să vedem ce ne spune Sfântul Grigorie Palama: 

„Așadar, toate celelalte femei au venit după cutremur și după fuga străjerilor și au găsit mormântul deschis și piatra prăvălită. Dar Fecioara Maică a fost de față când s-a întâmplat cutremurul, când a fost prăvălită piatra, când s-a deschis mormântul și paznicii erau de față chiar dacă erau cutremurați de frică. De aceea, sculându-se după cutremur, aceștia pe dată au căutat să fugă în vreme ce Maica Domnului, se desfăta de acea vedere fără teamă. Iar mie mi se pare că pentru ea, prima s-a deschis acel mormânt purtător de viață, căci pentru ea prima și prin ea ni s-au deschis toate cele câte sunt sus în cer și câte sunt jos pe pământ și pentru ea a strălucit îngerul. Astfel că deși ceasul acela era cuprins de întuneric, să vadă sub îmbelșugata lumină a îngerului, nu numai mormântul gol, ci și cele de îngropare zăcând în ordine și dând mărturie în multe chipuri despre ridicarea din morți a Celui îngropat. 

Însă Maica lui Dumnezeu a dobândit bucurie mare întrucât a înțeles cele spuse de înger și a devenit întreagă lumină ca una ce era curățită în cel mai deplin mod posibil și era plină de har în chip dumnezeiesc. Și prin toate a cunoscut în chip sigur adevărul și a crezut arhanghelului pentru că și acesta de multă vreme i s-a arătat vrednic de crezare prin fapte. Așadar, după cum atunci când Născătoarea de Dumnezeu, auzind împreună cu Maria Magdalena de la înger vestea cea bună a Învierii, singură ea a înțeles puterea celor spuse, la fel și atunci când L-a întâmpinat împreună cu celelalte femei pe Fiul și Dumnezeu ea a fost prima dintre toate celelalte care L-au văzut și L-au recunoscut pe Cel înviat și căzând, s-a atins de picioarele Lui și a devenit apostol al Lui către apostoli.”

Acesta cred că este motivul pentru care Biserica a rânduit ca Maica Domnului să fie sărbătorită în Săptămâna Luminată. Ea a fost prima care L-a văzut pe Domnul înviat. Și tot Sfântul Grigorie Palama ne spune de ce evangheliștii au menționat totuși că Maria Magdalena a fost cea dintâi care L-a văzut pe Domnul înviat, căci dacă ar fi spus despre Maica Domnului, unii nu ar fi dat crezare considerând că Maica Domnului în subiectivismul ei, în dragostea ei, ar fi putut să nu devină credibilă față de cei cărora le împărtășea această veste a Învierii. De aceea evangheliștii o menționează pe Maria Magdalena ca fiind cea dintâi, pentru că aceasta văzând mormântul și piatra dată la o parte, a fugit de acolo. Maica Domnului, „cealaltă Marie”, a rămas să vadă mormântul, a fost martoră la cutremur, la prăvălirea pietrei și, desigur, la întâlnirea cu îngerul care a vestit că Hristos a înviat și cu Însuși Domnul cel înviat, Cel care i-a zis „Nu te teme, bucură-te!” sau „Bucurați-vă!”. 

Maica Domnului, ca cea care este Maica Luminii, așa cum o numim noi în slujba utreniei, să ne facă părtași la lumina cea dumnezeiască a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, devenind noi înșine o mărturie prin viața noastră a acestei lumini dumnezeiești.