Din soborul preoţilor au făcut parte şi părintele protopop Vasile Lăiu şi părintele paroh Iustin Marin.

În cuvântul de învăţătură, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre cinstirea pe care o acordăm Preasfintei Fecioare Maria şi despre folosul duhovnicesc pe care îl avem prin săvârşirea Paraclisului Maicii Domnului, zilnic, în perioada acestui Post:

„Săvârşim această rugăciune specială adresată Maicii Domnului, ca ea, cea care are trecerea cea mai minunată în faţa lui Hristos, să ne mângâie, să ne dea ajutor şi putere în încercările care vin, inevitabil, în viaţa noastră.

«Risipește negura greșelilor mele, dumnezeiască mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască și veșnică». (Stihiră din slujba Paraclisului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu)

În acest text îi cerem Maicii Domnului să risipească negura greşelilor noastre.

Ori de câte ori lăsăm păcatul să intre în viaţa noastră, nu facem altceva decât să fim de acord cu instalarea înlăuntrul nostru a neliniştii, a tulburării sau, cum se exprimă alcătuitorul Paraclisului, lăsăm să vină negura în viaţa noastră.

Păcatul ne fură limpezimea minţii şi starea ei de curăţie.

Maica Domnului, ca cea care este Maica Luminii, Maica lui Hristos – Lumina lumii – este cea care ne poate ajuta să dăm la o parte negura păcatului, norii care tulbură şi neliniştesc sufletul nostru.

Cel mai bun exemplu din care ne putem da seama că atunci când păcătuim nu avem mintea limpede şi nici inima curată, este atunci când ne mâniem. În acele momente nu ştim ce vorbim, simţim că suntem teleghidaţi, iar când trece acea stare de nervozitate, de tulburare profundă, şi conştientizăm că am greşit, ne cerem iertare spunând: «iartă-mă, parcă nu am fost eu cel care am vorbit, nu îmi dau seama ce s-a întâmplat cu mine».

Acest context nu este altceva decât instalarea unei forme de negură în mintea şi în sufletul nostru.

Noi îi cerem Maicii Domnului să risipească negura greşelilor din sufletul nostru, cu strălucirea luminii pe care şi ea a primit-o de la Hristos, ca Cel care este Lumina cea pururea fiinţială, veşnică”.

Părintele Episcop Ignatie a insistat asupra realităţii că sursa răului şi a întunericului din viaţa noastră o reprezintă păcatele:

„Câtă nevoie avem de lumină, de starea de limpezime a minţii noastre!

Sunt nenumărate momentele în care ne aflăm la răscruce, trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm cât mai înţelept, şi simţim că nu putem face lucrul acesta.

Este suficient să înălţăm un mic gând de rugăciune către Dumnezeu şi simţim, dintr-o dată, că totul se luminează în mintea noastră şi ne dăm seama de soluţia pe care să o punem în aplicare.

Să ne străduim să nu lăsăm ca păcatul să aşeze în noi negura neliniştii şi a tulburării.

Sunt foarte puţini oameni care au curajul să recunoască faptul că au greşit. De cele mai multe ori suntem orgolioşi şi nu avem această tărie lăuntrică, de a ne asuma faptul că am greşit.

Când ne dăm seama că am greşit, este foarte important să ne rugăm Maicii Domnului şi să îi cerem, ca cea care L-a născut pe Dumnezeu-Fiul ca om, pe Cel care este Lumina lumii, să vină ea cu strălucirea luminii dumnezeieşti şi să dea la o parte norii incertitudinii şi ai neliniştii.

În momentele de încercare, să alergăm la Maica Domnului!” 

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a mulţumit părintelui Constantin Hrestic, cu ocazia ieşirii la pensie a acestuia, începând cu data de 1 august 2020, pentru întreaga activitate pastorală, evidenţiind rolul prezenţei şi lucrării preotului în mijlocul comunităţii creştinilor.