Alături de Preasfinţia Sa au slujit şi părintele protopop Marius Antohi şi părintele paroh Narcis Ciobanu.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, Ierarhul Huşilor a explicat principalele motive ale cinstirii Maicii Domnului, pe baza învăţăturii Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, demontând argumentele prin care neoprotestanţii o desconsideră pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

 „Cinstirea pe care noi, creştinii ortodocşi, o acordăm Maicii Domnului, are trei motive principale:

În primul rând, o cinstim în chip deosebit pentru că ea L-a născut pe Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos, Răscumpărătorul lumii. L-a născut ca Om în această lume.

Ca Dumnezeu, El este din veşnicie. Odată cu întruparea din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, în Persoana lui Hristos, firea dumnezeiască se uneşte în mod desăvârşit cu firea omenească. În modul acesta, Fiul lui Dumnezeu întrupat uneşte în Sine cele două firi, dumnezeiască şi omenească. De aceea o numim pe Fecioara Maria – Născătoare de Dumnezeu. Ea ne-a adus cel mai minunat dar, pe Fiul lui Dumnezeu.

Al doilea motiv pentru care o cinstim pe Maica Domnului pentru că, dintre pământeni, ea este cea mai curată dintre toate făpturile. O numim, în slujba Paraclisului, «mai curată decât strălucirile soarelui».  Odată cu pogorârea Duhului Sfânt asupra sa, ea a fost curăţită de orice fel de păcat, inclusiv de păcatul strămoşesc, şi a devenit biserică frumoasă, în care Dumnezeu Şi-a găsit sălaş.

În slujbele noastre noi o numim «Preacurată», «cea cu totul fără de prihană» – nimic din viaţa ei, din lăuntrul ei, nu a rămas necurăţit de păcat, odată cu pogorârea Duhului Sfânt asupra ei şi cu zămislirea lui Iisus Hristos în pântecele ei.

Neoprotestanţii nu cred în curăţia Maicii Domnului. Ei spun că fiinţele cele mai curate de pe pământ sunt copiii, nicidecum Maica Domnului. Despre copii a spus Hristos că, dacă noi «nu vom fi precum ei – adică nevinovaţi, puri, fără viclenie – nu vom putea moşteni Împărăţia cerurilor».

Această obiecţie la adresa curăţiei Maicii Domnului este o viclenie. Sufletul Maicii Domnului, odată cu pogorârea Duhului Sfânt asupra ei, prin curăţenie, prin viaţă de sfinţenie, a devenit mai curat decât al unui copilaş.

Dumnezeu nu se poate zămisli decât numai dintr-un suflet curat, desăvârşit.

Sfântul Grigorie Palama numeşte sufletul Maicii Domnului ca «plinătate a oricărui lucru curat» şi  «loc al harurilor suprafireşti»”.  

«Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim».(Stihiră din Paraclisul Maicii Domnului)

„Neoprotestanţilor nu le convine că, mai ales în această perioadă a Postului Adormirii Maicii Domnului, noi o cinstim pe Preasfânta Fecioară Maria, prin rugăciune şi prin dragoste. Ei o „respectă” ca pe o femeie puţin mai deosebită decât celelalte femei.

Însuşi Îngerul Gavriil a spus «binecuvântată eşti tu între femei», «bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine».

Un al treilea motiv pentru care o cinstim pe Maica Domnului este că, în virtutea purităţii ei sufleteşti, ea a avut o frumuseţe interioară aparte. Părinţii Bisericii noastre, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Nicolae Cabasila, o numesc ca fiind «un tezaur al tuturor frumuseţilor».

Dumnezeu nu vine într-un suflet urât, schimonosit. El se aşează în sufletele frumoase.

Frumuseţea interioară a Maicii Domnului se reflecta şi în viaţa ei. Dumnezeu S-a uitat spre această frumuseţe.

Neoprotestanţii sunt cei care vor să ne clatine din cinstirea pe care o acordăm Maicii Domnului.

Noi o numim «mai curată decât strălucirile soarelui». Noi înţelegem soarele ca simbol al purităţii.

Dumnezeu ne-a iubit aşa de mult încât, prin Maica Domnului, ne-a făcut cel mai frumos dar, pe Fiul Său”.