Alături de Preasfinția Sa s-au aflat și părintele protopop Marius-Cătălin Antohi și părintele paroh Costică Parfene.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor, pornind de la modelul Maicii Domnului, a vorbit despre recunoștința pe care o datorăm lui Dumnezeu:

«Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul» (Luca 1, 46)

Cele două săptămâni premergătoare marelui praznic închinat Adormirii Maicii Domnului sunt, pentru fiecare dintre noi, zile de adâncire și de reflecție asupra tainei celei care L-a adus pe Dumnezeu-Fiul printre oameni.

Maica Domnului ne-a făcut cel mai frumos dar, de aceea o iubim atât de mult. Ea este cea care, prin smerenie și ascultare, a făcut posibilă Întruparea Fiului lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt și prin umbrirea Celui Preaînalt (Dumnezeu-Tatăl).

Sfântul Evanghelist Luca consemnează vestea bună pe care a primit-o Maica Domnului, și implicit întreaga umanitate, când Arhanghelul Gavriil i-a spus că va naște pe Dumnezeu-Fiul din pântecele ei, și ea va deveni Născătoare de Dumnezeu.

Plină de Duhul Sfânt, de smerenie și de multă ascultare, Maica Domnului, s-a întâlnit cu verișoara sa, Elisabeta, care i-a mărturisit că simte o bucurie aparte în urma acestei întâlniri, pentru că în pântecele Fecioarei Maria este Dumnezeu întrupat.

În urma acestei întâlniri, Maica Domnului I-a adresat lui Dumnezeu cea mai frumoasă rugăciune, cântare, care poartă numele generic de „Magnificat” (cuvânt din latină care înseamnă „Mărește”). Această cântare a fost integrată în slujba Utreniei.

Sfântul Irineu de Lyon ne spune că această cântare a Maicii Domnului este rostită în numele întregii Biserici, în chip profetic, deci ne privește pe fiecare dintre noi. Primul stih din această cântare este: „Mărește sufletul meu pe Domnul”.

Când primim daruri de la Dumnezeu, când El vine în inima noastră, simțim nevoia naturală să Îl slăvim, să Îi mulțumim și să Îi fim recunoscători, așa cum a fost Maica Domnului. Din păcate, noi avem obiceiul numai de a cere de la Dumnezeu. De prea puține ori Îi mulțumim pentru cele pe care ni le dăruiește, cu atâta îmbelșugare.

Se spune că a cere este mai greu decât a mulțumi. Nu cred că este așa. Este mai ușor să cerem, mai ales când ne aflăm într-o situație de ananghie, într-o încercare, la o răscruce a vieții. Este mult mai greu să știm să mulțumim, după ce Domnul ne dăruiește atâtea daruri.

Nivelul de educație al unui om se probează și prin reflexul pe care îl are în a mulțumi pentru ceea ce primește.

Noi credem că ne putem schimba ca popor, printr-o economie prosperă, însă am convingerea că un popor se schimbă și devine mai bun în momentul în care își asumă reflexul mulțumirii.

Să știm să mulțumim pentru orice lucru pe care îl primim și să nu credem că totul ni se cuvine.

Din păcate, fiind, poate, prea bucuroși pentru ceea ce primim, noi uităm, de cele mai multe ori să Îi mulțumim lui Dumnezeu.

O cinstim pe Fecioara Maria pentru că este Maica lui Dumnezeu. Așa cum ne cinstim propriile mame sau cum cinstim mamele prietenilor noștri (nu putem spune unui prieten că îl cinstim, dar pe mama sa o denigrăm).

În acest răstimp liturgic, învățăm de la Maica Domnului să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce am primit, așa cum și ea I-a mulțumit.

Dumnezeu să devină o realitate atât de covârșitoare și prezentă în viața noastră, încât să nu Îl uităm niciodată.

Întotdeauna, când primim daruri de la Dumnezeu, să ne meargă gândul înspre cea care s-a învrednicit să primească ca Dumnezeu-Fiul să Se zămislească, ca Om, în pântecele ei. Maica Domnului Îi este recunoscătoare lui Dumnezeu, iar noi îi suntem recunoscători ei.

Să ne rugăm mai mult în această perioadă, să citim din Sfânta Scriptură și să ne spovedim mai des.