În omilia rostită cu acest prilej, Ierarhul Huşilor a făcut referire la efectul pe care l-a avut întâlnirea cu Domnul Hristos asupra vameşului Zaheu:

 „Vameşul era tipologia omului corupt, a celui care cere întotdeauna mai mult decât este stabilit, pune mâna în buzunarul omului şi se îmbogăţeşte pe nedrept. Hristos are o întâlnire cu un asemenea om corupt, un om reprobabil din punct de vedere moral, chiar dacă din punct de vedere social, ca vizibilitate socială, vameşii ocupau un loc de frunte, fiind respectaţi de toţi, dar nu iubiţi.

Hristos se întâlneşte cu un astfel de om şi îi schimbă radical viaţa. Judecata noastră diferă atât de mult de judecata lui Dumnezeu! Noi avem tendinţa de a-l menţine pe semenul nostru, cel puţin din punct de vedere mental, acolo unde credem noi că ar trebui să stea. Dacă ni se spune despre cineva că este păcătos, sau că este un om în care nu poti avea încredere, noi vom rămâne la acea percepţie despre el, chiar dacă, într-un anume moment al vieţii, el se poate schimba.”

Părintele Episcop Ignatie a explicat că schimbarea totală a lui Zaheu a început din momentul în care L-a văzut pe Hristos:

„Dumnezeu, când noi decidem să ne schimbăm viaţa în mod radical, nu cu jumătăţi de măsură, vine în casa noastră, vine în inima noastră şi stă aproape de noi. Dumnezeu nu gândeşte ca noi!

Urcarea lui Zaheu în copăcel, pentru a-L vedea pe Dumnezeu nu înseamnă altceva din punct de vedere duhovnicesc, decât că el a decis să se smulgă din marasmul şi mocirla păcatului, să se ridice deasupra pentru a-L putea vedea pe Domnul. Când Hristos a intrat în casa lui Zaheu, a început spovedania acestuia şi cu ea, schimbarea.”

De asemenea, Preasfinţitul Ignatie a arătat că atitudinea cea mai potrivită faţă de cei din jurul nostru, indiferent de ceea ce credem despre ei, este rugăciunea:

„Noi îi etichetăm pe cei din jur în funcţie de ceea ce este în sufletul nostru, în funcţie de frustrările ce ne locuiesc. Dumnezeu se uită la inima omului! Suntem foarte necruţători, judecăm foarte aspru! Hristos întotdeauna se bucură de întoarcerea celui păcătos şi stă în preajma lui când acesta decide să se întoarcă. (...)

Dumnezeu, când vede că noi ne schimbăm, că luăm această decizie în forul nostru lăuntric, în faţa propriei noastre conştiinţe, vine întotdeauna şi intră în casa inimii noastre şi aduce bucurie. (...)

Întotdeauna, indiferent câte lucruri auzim despre cineva, primul gând al nostru să fie: „Doamne, schimbă-l pe acest om! Fereşte-mă să-l judec, să pun o etichetă pe el!”

Dumnezeu ne-a chemat să ne rugăm pentru cei care duc o viaţă reprobabilă! Să avem fermitate în faţa păcatului dar, în acelaşi timp, dacă eşti un creştin adevărat, te vei ruga pentru el, impulsul tău lăuntric va fi să îi ceri lui Dumnezeu să îl schimbe, să îi dea gând de îndreptare. Îl vei ajuta dacă te vei ruga pentru el! Harul rugăciunii tale va merge în inima acelui om, va lucra!”

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a hirotonit întru diacon pe teologul Dănuţ Bejan.