Alături de Preasfinția Sa au slujit și părintele protopop Marius Cătălin Antohi și părintele paroh Sergiu Tabeică.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a explicat stihul «Bucură-te, cunoașterea luminată a harului!», din Acatistul Bunei Vestiri:

O cinstim pe Născătoarea de Dumnezeu, pe Maica Domnului - așa cum a fost numită de verișoara sa, Elisabeta. Când s-au întâlnit, aceasta din urmă a exclamat, plină de bucurie și de uimire: «de unde cinstea aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?».

Pentru Elisabeta, Fecioara Maria nu era o simplă femeie, ci era cea care Îl avea în pântecele ei pe Dumnezeu-Fiul, ca Om.

Paraclisul Maicii Domnului este o slujbă care se citește la vreme de întristare și de nevoie, pentru că Maica Domnului este cea care ne dă multă mângâiere. Ea este în apropiere maximă față de Hristos, așa cum un copil trăiește, în brațele mamei lui, într-o intimitate pe care nu o putem descrie în cuvinte.

Părinții Bisericii noastre, imnografii, au căutat, pe cât le-a stat în putință și cât au fost inspirați de sus, să ne facă să înțelegem taina Maicii Domnului, pentru că nu este atât de simplu să acceptăm numai cu rațiunea faptul că Maica Domnului, chiar dacă a născut, a rămas, prin lucrarea Duhului Sfânt, fecioară.

O numim pe Maica Domnului «cunoașterea luminată a harului» pentru că, așa cum ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul, odată cu venirea lui Hristos în lume, a venit «harul și adevărul».

Hristos ne face părtași harului lui Dumnezeu, care nu este altceva decât iubirea Sa. Harul aduce în inima omului atât iubirea lui Dumnezeu, liniștea și pacea, cât și împăcarea cu El. Doar prin venirea harului, Dumnezeu se așază în inima omului.

Maica Domnului este numită «cunoașterea luminată a harului» pentru că prin venirea lui Dumnezeu-Fiul în această lume, ca Om, ea ni L-a adus și ne-a dat posibilitatea de a-L avea, fiecare dintre noi, în adâncul inimii.

Adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu a avut loc odată cu întruparea Fiului lui Dumnezeu. Odată cu Întruparea am putut cunoaște că Dumnezeu este și că a venit printre oameni. Astfel, am cunoscut ce înseamnă viața dumnezeiască, iubirea absolută pentru oameni.

Iubirea noastră este fluctuantă. Pentru noi, cineva poate fi deosebit în clipa de față, dar dacă ne-a greșit, îl lepădăm cu foarte multă ușurință. Dumnezeu ne iubește și rămâne neclintit chiar și atunci când noi Îi întoarcem spatele, chiar și atunci când noi ne revoltăm și Îl disprețuim. El rămâne statornic în dragostea Sa, așa cum a rămas, pe Cruce, neclintit în iubire.

Prin Iisus Hristos am cunoscut iubirea cea adevărată. Prin Întrupare, Maica Domnului ne-a făcut părtași de cunoașterea iubirii dumnezeiești.

Ori de câte ori viața vă aruncă în încercări, vă îndemn să citiți Paraclisul Maicii Domnului, pentru că veți simți, în mod negreșit, lucrarea ei tainică.

Rugăciunile Maicii Domnului au mare trecere către Hristos. În Maica Domnului – ne spune Părintele Dumitru Stăniloae – avem, în cer, o inimă de mamă. Să ne rugăm ei, ori de câte ori viața ne pune la încercare, și vom simți harul, mângâierea și dragostea sa de mamă.