Potrivit calendarului neîndreptat, ţinut de majoritatea credincioşilor din Mitropolia Basarabiei, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi în data de 12 iulie. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, alături de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, şi de Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

După citirea Sfintei Evanghelii, Părintele Episcop Ignatie a rostit un cuvânt de învăţătură în care i-a descris pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel:

„Când ne gândim la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, credem că ei sunt cei care au înţeles cel mai bine lucrarea lui Hristos în lumea aceasta. Sfântul Petru îl întruchipează pe omul credincios, dar cu îndoielile sale. Sfântul Apostol Pavel îl reprezintă pe omul care are o râvnă foarte mare, însă este foarte important să canalizeze râvna aceasta, fervoarea aceasta, înspre misiunea lui Hristos. Noi ne gândim că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, fiind numiţi verhovnicii apostolilor, sunt cei mai buni dintre aceştia. Dacă ne uităm în Sfânta Scriptură, vedem că au avut aceleaşi trăiri ca şi noi, oamenii.”

Ierarhul Huşilor a vorbit despre modelul pe care îl constituie Sfântul Apostol Petru chiar şi pentru cei care au îndoieli în credinţă:  

„Petru s-a îndoit! Era un om credincios, întotdeauna mărturisea cu sinceritate ce era în inima lui. Nu era ipocrit, prefăcut, ci sincer şi deschis. Ori de câte ori intra în dialog cu Hristos, Îi încredinţa gândurile, trăirile, simţirile din inima lui. Prin urmare, cei care spun că Dumnezeu poate nu îi iubeşte dacă ei se îndoiesc, îl au exemplu pe Sfântul Apostol Petru, care nu numai că s-a îndoit, ci s-a şi lepădat de El, când Hristos avea cea mai mare nevoie să-I fie aproape, în vremea Pătimirilor.

Petru se leapădă în mod conştient. Este întrebat de trei ori dacă era în preajma lui Iisus. Se leapădă de trei ori de Dumnezeu. Renunţă la dragostea şi la mărturisirea sinceră faţă de Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. După Înviere, Hristos îl iartă şi îl reabilitează.

Putem ajunge, fiecare dintre noi, ucenici ai lui Hristos, precum Sfântul Apostol Petru, dacă suntem oameni sinceri, neipocriţi, neprefăcuţi, dacă Îi spunem lui Dumnezeu exact ceea ce gândim, chiar şi atunci când avem îndoieli. Toţi avem momente de îndoială, de necredinţă, ne pierdem curajul în vâltoarea grijilor şi a încercărilor care vin în viaţa noastră. Este important să fim oameni sinceri, pentru că Dumnezeu iubeşte oamenii sinceri.”

 Totodată, Preasfinţia Sa, pornind de la exemplul Sfântului Apostol Pavel, a vorbit despre evidenţa prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu, în pofida opoziţiei sau negării care vin din partea oamenilor:

„Sfântul Apostol Pavel, prin exemplul vieţii sale, ne învaţă că, oricât de netrebnici am fi, chiar de am fi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, chiar dacă Îl criticăm pe Dumnezeu şi punem la îndoială existenţa Lui, mai avem o nădejde! Dumnezeu este atât de delicat, încât vrea întoarcerea noastră, a fiecăruia în parte. Vrea să ni Se descopere, să ne împărtăşească lumina Sa dumnezeiască, precum lui Pavel pe drumul Damascului.

Oricât s-ar opune cineva credinţei în Dumnezeu, valorilor Evangheliei, va veni o vreme, un moment similar cu cel din drumul Damascului, când îl va schimba Dumnezeu, aşa cum l-a schimbat pe Sfântul Apostol Pavel. Îi spune: „Saule Saule, de ce Mă prigoneşti? ... Greu îţi este să loveşti cu piciorul în ţepuşă”.

Hristos, prin acest cuvânt vrea să îi spună: „Oricât încerci să nu crezi în Mine, să Mă negi, să-i prigoneşti pe cei care cred în Mine, Cel care M-am răstignit, am murit şi am Înviat pentru ei, nu poţi să negi evidenţa!”

Existenţa lui Hristos este o evidenţă, o claritate pe are nu o poţi nega niciodată.”