În Duminica Ortodoxiei, 5 martie 2023, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală din Huși.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Marian Rugină și părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Tabor” a Catedralei Episcopale, dirijată de doamna Elisabeta Irimiea.
La Sfânta Liturghie au fost prezenți și 40 de copii din municipiul Bârlad, membri ai Clubului Copiilor „Spiru Haret" – Bârlad, însoțiți de doamna profesoară Raluca Dănăilă. coordonatoarea proiectului „Călătorie în viața Sfinților”. De la începutul anului, copiii au pictat, pe lemn sau pe sticlă, sfântul lor ocrotitor, iar astăzi, în Duminica Ortodoxiei, au purtat în mâini icoanele realizate de ei înșiși și s-au împărtășit, la momentul potrivit, cu Sfintele Taine.
Copiii au fost binecuvântați și felicitați de Părintele Episcop Ignatie pentru implicarea în acest proiect dedicat frumuseților Ortodoxiei.
În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a explicat fundamentul teologic al cinstirii icoanelor, precum și modul în care putem restaura chipul (icoana) lui Dumnezeu din noi:
«Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura. Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El» (Coloseni 1, 15-16)
Prima duminică din Postul Mare este dedicată unui moment de triumf al Ortodoxiei. Am spus „triumf”, și nu „triumfalism”, pentru că, în Ortodoxie, în esenţa ei, nimic nu poate fi triumfalist, ci doar biruitor.
Evenimentul care a inaugurat sărbătoarea acestei duminici constă în biruinţa credinţei celei adevărate – a Ortodoxiei – asupra unei erezii, care nega posibilitatea ca Hristos, Maica Domnului sau Sfinţii să fie reprezentați în icoană. Erezia iconoclastă – a celor care distrugeau icoanele - nega, în mod implicit și intrinsec, Întruparea lui Hristos (înomenirea Fiului lui Dumnezeu).
Fundamentul teologic al cinstirii icoanei este Întruparea lui Hristos. Asumarea firii noastre omenești, de către Hristos, prin Întrupare, face posibil ca dumnezeirea invizibilă să poată fi văzută. Iisus Hristos este faţa umană și, totuși, eternă, a lui Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel ne spune că Hristos este Chipul lui Dumnezeu Celui nevăzut. În limba greacă, pentru cuvântul „chip” este folosit cuvântul „icoană”. Cu alte cuvinte, Hristos este Icoana lui Dumnezeu Cel nevăzut. Prin Întrupare, Hristos face posibilă vederea lui Dumnezeu (vizibilitatea dumnezeirii Sale, prin umanitatea asumată).
Sfântul Maxim Mărturisitorul numește Întruparea lui Hristos „icoana vie a bunăvoirii și a iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni”. Prin urmare, Hristos, făcându-Se Om, devine o Icoană a iubirii și a bunăvoirii lui Dumnezeu, în această lume.
Dacă fundamentul cinstirii icoanelor este Întruparea lui Hristos, iar icoana este una dintre trăsăturile esenţiale ale Ortodoxiei, am putea spune că Ortodoxia este icoana vie a iubirii lui Dumnezeu. În felul acesta trebuie să înţelegem dreapta credinţă: nu ca pe un set de convingeri, nici ca pe o religie sau o simplă confesiune, ci ca iubirea lui Dumnezeu întrupată pentru noi, oamenii.
Iubirea lui Dumnezeu, întrupată pentru noi, oamenii, a fost posibilă, pentru că El a văzut că omul, care a fost creat după chipul și asemănarea Sa (după icoana Sa), a căzut în păcat, a murdărit acest chip, l-a schimonosit și l-a desfigurat - fără să-l desfiinţeze.
În iconomia și înţelepciunea Sa, Dumnezeu a rânduit ca Cel care este tocmai Icoana Dumnezeului Celui nevăzut, să vină și să Se întrupeze, pentru ca, prin asumarea firii umane, să restaureze chipul (icoana) lui Dumnezeu din om.
Nu este o întâmplare faptul că, în vinerea din prima săptămână a Postului Mare, lectura din Cartea Facerii – care se citește pe tot parcursul Postului – s-a încheiat cu căderea lui Adam și a Evei, cu neascultarea de porunca pe care au primit-o de la Dumnezeu, de a nu mânca din pomul cunoștinţei binelui și răului.
Acest pasaj din Cartea Facerii este plasat înaintea Duminicii Ortodoxiei, când Hristos, Cel care este Icoana Dumnezeului Celui nevăzut, vine să restaureze chipul (icoana) lui Dumnezeu.
Preasfinția Sa a afirmat că icoana este un îndemn la sfințenie:
Când vorbim despre icoană, să ne gândim că aceasta nu este numai despre Dumnezeu, ci este și despre noi, oamenii. Sfânta Treime, înainte de a-l crea pe om, S-a sfătuit, spunând așa: „Să-l facem pe om după chipul (icoana) și asemănarea Noastră”. Cartea Facerii precizează, înadins, – „și l-a făcut pe om după chipul Său” (după icoana lui Dumnezeu).
Această icoană a lui Dumnezeu, care suntem noi, , a fost schimonosită prin păcat, iar Cel care este Icoana Dumnezeului Celui nevăzut, din ascultare desăvârșită faţă de Tatăl, S-a întrupat, făcându-Se, la rându-I, Icoană vizibilă pentru noi.
Această realizare a icoanei lui Hristos, ca Întrupare, pentru noi, a fost posibilă numai prin iubire și bunăvoire.
Învăţăm de la Hristos că, prin iubire faţă de Dumnezeu și prin deschiderea inimii noastre înspre El, putem să ne refacem chipul schimonosit.
Această dragoste faţă de Dumnezeu este hrănită, în Ortodoxie, prin rugăciune, prin slujbele și, mai ales, prin Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos ne ajută să refacem acest chip, pe care îl violentăm prin păcatele noastre. Tainele Bisericii (în mod special Sfânta Euharistie) ne ajută să rezugrăvim, să repunem culorile vii pe icoana din noi, așa cum ne-a creat Dumnezeu.
Icoana ne dezvăluie cum ar trebui să ajungem noi, oamenii – duhovnicești, cu privirea senină, impregnaţi de energiile necreate (de harul lui Dumnezeu). Când este privită, icoana devine îndemn spre sfinţenie, spre îndumnezeirea noastră - dacă avem atenţie și o acuitate a minţii și a sufletului nostru, de a sesiza ceea ce vrea să ne transmită.
Gânditorul francez Jean-Luc Marion spunea, foarte frumos, că, de fapt, nu noi privim icoana, ci ea este cea care ne privește pe noi. Tabloul poate fi privit, el niciodată nu ne privește, însă icoana ne privește, pentru că în ea este reprezentată o persoană vie. Sfinţii, Maica Domnului, Domnul Hristos, sunt cei care ne privesc din icoană, ne interoghează asupra a ceea ce suntem noi și asupra chipului lui Dumnezeu din sufletul nostru.
De asemenea, Părintele Episcop Ignatie a insistat asupra realității că Ortodoxia este icoana vie a iubirii lui Dumnezeu:
Conform gândirii Sfântului Maxim Mărturisitorul, care numește Întruparea lui Dumnezeu (înomenirea, asumarea firii umane în ipostasul Lui dumnezeiesc) „Icoană vie a iubirii”, Ortodoxia are această trăsătură deosebită, faţă de celelalte religii sau confesiuni creștine – este icoana vie a iubirii lui Dumnezeu.
Să înţelegem Ortodoxia ca fiind efortul nostru de a reface, cât mai fidel, cu cât mai multă acurateţe și autenticitate, icoana lui Dumnezeu din noi.
Când noi cădim, la sfintele slujbe, începem cu cădirea Sfântului Altar (Sfânta Masă, pe care este așezat Trupul și Sângele lui Hristos, în chivot, și Sfinţii de pe pereţi), după care ieșim în biserică, tămâiem icoanele de pe catapeteasmă, și apoi pe credincioși (și, desigur, Sfinţii care sunt pictaţi în interiorul bisericii).
Îi cădim și pe credincioși, pentru că noi toţi suntem icoane – nu „ca niște icoane”, ci „icoane ale lui Dumnezeu”. Cădirea pe care o facem este pentru chipul (icoana) lui Dumnezeu din fiecare om.
Dacă ne vom aduce aminte, în această zi de sărbătoare a identităţii noastre de creștini ortodocși, că suntem icoane ale lui Dumnezeu, și ne vom strădui să ne menţinem în dragoste faţă de Dumnezeu, deja am înţeles foarte mult.
Sfântul Grigorie de Nyssa spune că noi înșine putem fi ca niște pictori – să ne zugrăvim viaţa noastră ca o icoană. Sufletul este ca o pânză, iar culorile cu care putem restaura icoana din noi, sunt virtuţile. În acest fel, chipul lui Hristos capătă mai multă strălucire și frumuseţe în noi.
Să ne ajute Domnul să ne nevoim, să depunem efort, pentru a restaura icoana lui Dumnezeu din noi, pe care am schimonosit-o prin păcat.
Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din Anul Domnului 2023 a fost citită de părintele consilier eparhial Marian Rugină.