În omilia rostită după citirea pasajului evanghelic, Părintele Episcop Ignatie, pornind de la invitaţia adresată de Filip lui Natanael, de a-L cunoaşte pe Hristos, a vorbit despre Ortodoxie ca experienţă personală şi stil de viaţă:

 „«Şi i-a zis Natanael: din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi» (Ioan 1, 46)

Duminica de astăzi este dedicată credinţei noastre. Este ziua în care noi celebrăm identitatea noastră de creştini ortodocşi.

Întotdeauna, când sărbătorim pe cineva sau o anume realitate, încercăm să ne întrebăm pe noi înşine cât înţelegem din ceea ce sărbătorim, cât înţelegem din identitatea noastră de creştini ortodocşi.

Este una din întrebările la care nu este foarte simplu să dăm un răspuns prompt şi cu o precizie impecabilă.

Dacă vom fi întrebaţi de cineva, care nu este ortodox, ce este Ortodoxia, ce înţelegem prin credinţa pe care o trăim, nu ştiu câţi am avea un răspuns care să cuprindă, în câteva cuvinte, ce înseamnă Ortodoxia.

Duminica de astăzi, dedicată Ortodoxiei, este cea care, an de an, ne aduce aminte şi ne îndeamnă să intrăm în tot ceea ce implică taina credinţei noastre.

Pasajul evanghelic citit astăzi, în care ni se vorbeşte despre întâlnirea lui Filip şi a lui Natanael cu Hristos şi  decizia de a-L urma, ne dă o posibilă cheie în a înţelege ce este Ortodoxia.

Ortodoxia nu este un sistem religios, nu este nici măcar o religie. Este un mod de viaţă pe care suntem chemaţi să ni-l asumăm, să îl metabolizăm.

Descoperim acest stil de viaţă în Biserică şi aici suntem chemaţi să ni-l asumăm”.

Preasfinţia Sa a explicat de ce experienţele duhovniceşti depăşesc cadrul transmiterii lor prin cuvinte:

„În momentul în care Filip i-a împărtăşit lui Natanael că L-a întâlnit pe Mesia, pe Cel aşteptat, pe Cel făgăduit de Dumnezeu profeţilor Vechiului Testament, Natanael spune: «poate fi ceva bun din Nazaret?»

Răspunsul lui Filip pare că nu este în conformitate cu obişnuinţele noastre mentale.

Atunci când dăm un răspuns încercăm să îl facem cât mai elaborat, cât mai sofisticat, să aibă o anumită coerenţă, o raţiune, să fie cât mai digerabil din punct de vedere mental şi foarte convingător, să transmită o certitudine.

Filip nu intră într-o asemenea logică. Dă un răspuns foarte lapidar: «Vino şi vezi!». Cu alte cuvinte, «oricât aş încerca să îţi descriu impactul pe care L-a lăsat Hristos în urma întâlnirii mele cu El, oricât aş încerca să radiografiez personalitatea Sa, nu voi reuşi. Nu pot prinde în cuvinte o experienţă pe care am trăit-o».

Regăsim atitudinea lui Filip şi în viaţa noastră de zi cu zi.

Nu putem să exprimăm în cuvinte experienţele plenare, care simţim că ne copleşesc.

Experienţa este stare, nu cuvinte, verbalizări sau exteriorizări.

Filip, în momentul în care îi împărtăşeşte lui Natanael bucuria că L-a întâlnit pe Mesia, îi spune extrem de simplu: «vino şi vezi».

Cu alte cuvinte: «caută experienţa, caută starea, iar nu o descriere din care să îţi faci o imagine a ceea ce a însemnat întâlnirea cu Dumnezeu».

Acest lucru înseamnă Ortodoxia”!

Ierarhul Huşilor a amintit de faptul că omul este creat după chipul (icoana) lui Dumnezeu, având menirea de a ajunge la asemănarea cu El:

„Esenţa trăirii ortodoxe este înţelegerea ei ca mod de viaţă.

Un om al Bisericii a spus că «Ortodoxia se cere trăită, nu dovedită». Însăşi trăirea este dovada autenticităţii credinţei ortodoxe.

Nu este o întâmplare că astăzi ne aducem aminte de sfintele icoane. Noi înşine suntem icoanele lui Dumnezeu. În Cartea Facerii ni se spune că am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

În limba greacă,  cuvântul «chip» se traduce prin «icoană».

Ortodoxia ne dezvăluie acest adevăr că noi, făpturile lui Dumnezeu, suntem icoanele Lui.

Dacă am ajunge să ne conştientizăm unul pe celălalt ca fiind o icoană a lui Dumnezeu, cred că relaţiile dintre noi s-ar schimba radical.

Nu îl vom mai jigni, nu îl vom mai judeca, nu îl vom mai calomnia pe celălalt, pentru că vom avea în adâncul inimii adevărul acesta, că el este o icoană a lui Dumnezeu”.

De asemenea, Preasfinţia Sa a insistat pe faptul că vieţuirea ortodoxă depăşeşte cadrele formalismului:

„Noi avem tendinţa de a transforma trăirea ortodoxă mai mult într-un ritual. Punem mai mult accent pe formă decât pe profunzime.

Sigur că nu putem renunţa la formă, dar ea nu capătă savoare, nu capătă o consistenţă, nu are un conţinut propriu-zis dacă nu o legăm de fondul credinţei noastre. Trebuie să ne asumăm să trăim în chip ortodox.

Aş lega răspunsul lui Filip de un cuvânt din Pateric, de o apoftegmă din viaţa Sfântului Antonie cel Mare. Trei ucenici îl căutau pentru cuvânt. Unul dintre ei nu îl întreba nimic, niciodată. Avva Antonie îl întreabă de ce nu cere nimic, niciun cuvânt de la el. Acesta răspunde că îi este de ajuns să îl vadă. Se împărtăşea din trăirea Sfântului Antonie. Nu mai avea nevoie de cuvinte, de externalizarea trăirii.

Când vrei să exprimi în cuvinte experienţele plenare, se pierde taina.

Experienţa se transmite ca stare. Este un flux de stare, nu de cuvinte.

Aşa ar trebui să ne trăim Ortodoxia”!

La final, Părintele Episcop Ignatie a menţionat faptul că două din caracteristicile esenţiale ale Ortodoxiei sunt împărtăşirea cu Sfintele Taine şi cinstirea sfintelor icoane:

„Două lucruri sunt fundamentale, intrinsec legate de Ortodoxie.

În primul rând, noi ne centrăm viaţa liturgică pe Hristos euharistic. Noi ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului. Este o diferenţă fundamentală faţă de toate celelalte denominaţiuni creştine.

Al doilea element esenţial este icoana. Cel care nu cinsteşte icoana nu poate fi numit ortodox.

Cinstirea icoanelor este intrinsec legată de viaţa ortodoxă. În icoană descoperim cum ar trebui să ajungem, starea de oameni îndumnezeiţi. Acesta este scopul pentru care ne trăim credinţa, să ajungem la starea de oameni îndumnezeiţi.

Ortodoxia este un stil de viaţă pentru care ar trebui să luptăm mult mai mult şi pe care să ni-l asumăm mult mai mult, să îl metabolizăm”.

Scrisoarea pastorală la Duminica Ortodoxiei, transmisă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost citită de părintele arhimandrit Policarp Chiţulescu.

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a hirotonit întru ieromonah, pe seama Catedralei Episcopale din Huşi, pe părintele ierodiacon Dositei Gorbachevskiy. Părintele Dositei este de profesie medic endocrinolog.