Din soborul slujitorilor au făcut parte şi părintele consilier eparhial Bogdan Mucileanu, părintele secretar eparhial Marin Tudorică şi părintele protopop Marius Cătălin Antohi, alături de părinţi stareţi sau parohi ai parohiilor învecinate.

În cuvântul de învăţătură, Părintele Episcop Ignatie a explicat momentul chemării la apostolat a Sfântului Evanghelist Matei:

„Evanghelia ne vorbeşte despre chemarea la slujire, la apostolat a Sfântului Evanghelist Matei.

Profesia de bază a Sfântului Matei era de colector de taxe. Scriptura îl numeşte vameş. Nu în sensul pe care îl întelegem astăzi, ci ei erau cei care colectau impozitele pentru ocupanţii ţării.

Din această cauză, vameşii nu erau personaje extrem de simpatice. Din cel puţin două motive: în primul rând, pentru că strângeau banii pentru ocupant, iar în al doilea rând, pentru că erau în contact cu păgânii. Evreii considerau că este impur, necurat să te întâlneşti cu păgânii.

Dumnezeu nu acţionează conform logicii omeneşti. Îl întâlneşte pe acest colector de taxe, Matei, în Capernaum, şi îl cheamă la slujire”.

În continuare, Preasfinţia Sa a arătat care sunt criteriile după care Domnul Hristos şi-a ales ucenicii:

„Această chemare la slujire a unui păcătos şi impur, de către Hristos, ne transmite un mesaj în ceea ce priveşte criteriile după care erau aleşi apostolii.

Cei care suntem familiarizaţi cu Noul Testament, am întâlnit nenumărate contexte în care cei care au fost vindecaţi şi au primit mângâiere de la Hristos, au solicitat să devină ucenicii Lui.

Sintagma folosită de Domnul: «vino şi îmi urmează Mie!», este echivalentă cu a-i spune «tu vei fi apostolul Meu, cel care vei transmite mesajul Evangheliei Împărăţiei cerurilor».

Au fost foarte mulţi cei care i-au solicitat lui Hristos să îi primească în ceata ucenicilor, dar El nu a făcut-o.

Unul din criteriile esenţiale, de care a tinut cont Domnul, în chemarea la apostolat, era promptitudinea în răspunsul la această chmare.

Hristos, Cel care cunoştea inimile atât de bine, în momentul în care chema pe cineva la apostolat, stia că va răspunde cu maximă promptitudine, fără să ceară explicaţii suplimentare, fără să i se spună ce ar conţine «fişa postului».

Matei vameşul, când Hristos i-a cerut să Îl urmeze, pur şi simplu L-a urmat.

Evanghelia nu ne dă detalii despre cât a stat să se gândească, să analizeze perspectivele, predictibilitatea acestei misiuni. Nimic din toate acestea!

Matei Îl urmează pe Domnul, fără niciun fel de intermitenţă între chemarea Lui şi răspunsul său”.

Părintele Episcop Ignatie a menţionat că logica divină diferă de cea omenească în privinţa chemării la apostolat:

„Hristos nu cheamă la apostolat oameni care să se simtă obligaţi, aşa cum era cazul celor care fuseseră vindecaţi, care beneficiaseră de bunătatea lui Dumnezeu.

Era normal ca aceştia să manifeste o formă de recunoştinţă, cerându-i să-i primească în ceata apostolilor.

Hristos nu primeşte pe niciunul din cei ce-L abordează simţindu-se obligaţi în acest mod.

Dumnezeu-Omul are o altă logică, total diferită de a noastră.

El cheamă la apostolat pe unul care probabil era şi corupt. Vameşii nu erau extrem de populari şi pentru că cereau mai mulţi bani decât era stabilit oficial de ocupantul roman.

Hristos găseşte că este potrivit să cheme un păcătos, un om corupt la slujire.

Pentru Dumnezeu nu există nicio stare de păcătoşenie care să nu poată fi convertită într-o slujire curată, demnă.

Pentru orice om, indiferent de starea de păcătoşenie în care s-ar regăsi, există şansa de a-şi reveni, de a schimba ceva în viaţa lui”.

Ierarhul Huşilor, pornind de la suspiciunea cu care fariseii şi cărturarii urmăreau atitudinea Domnului Hristos, a vorbit despre invidia ce poate să apară când vedem binele manifestat în viaţa celorlalţi:

„Cărturarii şi fariseii aveau întotdeauna un ochi invidios atunci când Hristos era bun.

Aşa ne manifestăm, din păcate, şi noi, când vedem bunătate în jurul nostru.

Întâi suspectăm, invidiem şi ne punem tot felul de întrebări care nu au nicio legătură cu bunătatea manifestată faţă de un om.

Această suspiciune şi îndoială, când cineva este bun, este din cauza invidiei, despre care Sfinţii Părinţi ne spun că se hrăneşte din faptele bune ale semenilor noştri. Este ca o carie care roade şi macină sufletul omului.

Cărturarii şi fariseii nu puteau înţelege cum Hristos, Cel despre care se ştia că este desăvârşit, perfect, curat, fără niciun fel de pată, se întâlneşte cu păcătoşi şi, mai mult decât atât, ia parte la masă, în casa lor.

 Îl suspicionau, Îşi puneau chiar întrebarea dacă nu cumva este şi El păcătos, dacă trăieşte în ambianţa celor care erau consideraţi ca un fel de paria ai societăţii.

Nu înţelegeau că Hristos nu a venit pentru cei care se consideră drepţi, elitişti din punct de vedere moral, ci pentru cei păcătoşi”.

În finalul cuvântului său, Preasfinţitul Ignatie a vorbit despre chemarea pe care Domnul Hristos o adresează tuturor şi despre atitudinea faţă de cei care, la un moment al vieţii, se întorc spre Dumnezeu:

„Toţi suntem chemaţi să Îl slujim pe Hristos, să Îi fim apostoli, iar răspunsul nostru trebuie să fie cu maximă promptitudine.

Să nu mai stăm să ne gândim care ar putea fi avantajele sau dezavantajele acestei slujiri.

Dacă avem credinţă în Dumnezeu şi înţelegem, în chip drept, ce înseamnă să îl ai pe Domnul în inima ta, nu ai decât o singură perspectivă: să crezi că ori de câte ori eşti în preajma lui Hristos, este cel mai avantajos lucru!

Al doilea mesaj este ca noi să luăm aminte la Hristos, să nu judecăm pe cel care se întoarce la credinţă, înspre cele duhovniceşti, înspre Biserică.

Să nu-l judecăm, încarcerându-l în trecutul lui şi reproşându-i perpetuu.

O asemenea atitudine nu este în conformitate cu duhul lui Hristos.

El se afla în preajma celor păcătoşi, în preajma celor degradaţi din punct de vedere moral, pentru că El era chemat să-i smulgă din această ambianţă, din starea de păcat, şi să-i determine să devină oameni sfinţi, care să se îndrăgostească de valorile Evangheliei.

Toţi putem deveni, oricât de păcătoşi am fi, apostoli ai lui Hristos. Depinde doar de promptitudinea cu care răspundem chemării Lui”.

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a hirotonit întru preot pe diaconul Marius Huţanu şi l-a instalat ca paroh al Parohiei Guşiţei. Preasfinţia Sa a explicat celor prezenţi semnificaţiile slujbei de hirotonie şi a înmânat noului paroh Crucea, Evanghelia şi cheile bisericii.