Din soborul slujitorilor a făcut parte și părintele exarh Zaharia Curteanu și părintele Iezechiel Ariton, duhovnicul mănăstirii.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre credința puternică a Sfântului Proroc Ilie, care  a devenit mărturisire de nezdruncinat a Dumnezeului Cel adevărat:

«Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israil! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur ești Dumnezeu în Israil și că Eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne ești Dumnezeu și că Tu le întorci inima la Tine!» (III Regi 18, 36-37)

Biserica ne-a chemat să îl cinstim pe unul dintre cei mai mari proroci ai Vechiului Testament, pe Prorocul Ilie, cel cu credința de foc și cu dragoste plină de multă râvnă pentru Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israil. 

Datorită credinței sale puternice, autentice, și a conștiinței faptului că Dumnezeu nu este o iluzie, ci o realitate care nu poate fi în niciun fel tăgăduită Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a avut misiunea sfântă de a-i înfrunta pe suveranii vremii sale, pe regele Ahab și pe Isabela, care trăiau în idolatrie - se închinau la zei care erau proiecții ale minții omenești, fără niciun fel de corespondență cu realitatea. 

Prorocul Ilie Tesviteanul dă mărturie că Dumnezeul în care el crede nu este o construcție a minții omenești, ci o realitate care nu poate fi în niciun fel tăgăduită, o evidență care trebuie pusă în lumină. 

Într-un asemenea context, când majoritatea poporului lui Israel împreună cu suveranii acestuia L-au trădat pe Dumnezeu, Prorocul Ilie, întâlnindu-se cu Regele Ahab, acesta îi reproșează spunându-i că din pricina sa - adică a lui Ilie -, ei suferă secetă și foamete.

Prorocul Ilie îi spune regelui Ahab să cheme tot poporul lui Israel împreună cu toți cei ce se închină zeităților păgâne, pe Muntele Carmel, ca să Îl arate pe Dumnezeul cel adevărat. Pe Muntele Carmel se adună foarte mulți oameni, atât poporul lui Israel, cât și cei ce se închinau acestor zeități, adică lui Baal și Așerei. Erau aproape o mie de proroci care slujeau acestor două zeități. 

Prorocul Ilie, cel care avea certitudinea credinței și pentru care Dumnezeu nu era o simplă iluzie, i-a chemat pe Muntele Carmel să le arate proba credinței și a faptului că nu în zadar Dumnezeu a îngăduit ca cerul să fie încuiat trei ani și jumătate, pentru necredința lor. Prorocul Ilie le spune că șchiopătau de amândouă picioarele, adică nu mai aveau verticalitatea credinței. Ei s-au orizontalizat, s-au oprit la cele pământești, uitând că trebuie să privească înspre cer, adică să-și asume starea de oameni verticali ai credinței.

Au adus pe Muntele Carmel doi viței. Unul să fie pentru cei aproape o mie de proroci ai celor două zeități, Baal și Așera, și celălalt vițel să fie pentru prorocul Ilie, să facă un jertfelnic și să taie în bucăți vițelul și să cheme, fiecare în parte, pe Dumnezeul în care crede. 

Prorocul Ilie le-a propus să înceapă prorocii mincinoși, cei care slujeau zeităților, să aleagă un vițel, să pregătească un jertfelnic și să-l cheme pe Baal. Și dacă va răspunde prin foc, adică prin mistuirea acestei jertfe, atunci este un semn că acela este Dumnezeul cel adevărat, Cel care pogoară foc din cer și mistuie tot ceea ce este pe acel jertfelnic. 

Toți acei proroci au început să se roage lui Baal și Așerei fără ca să se întâmple ceva. La un moment dat intervine prorocul Ilie ironizându-i, spunându-le: „Chemați-L cu mai multă forță, strigați la el că poate doarme, este într-o călătorie sau stă de vorbă cu cineva sau se îndeletnicește cu altceva. Strigați mai tare, voi, prorocii cei mincinoși ai lui Baal și ai Așerei, că poate vă vor asculta rugăciunea voastră.”

 Evident, o  asemenea ironie a putut să facă numai un proroc care are credință de foc și dragoste plină de râvnă față de Dumnezeul cel adevărat, iritându-i pe toți cei care erau de față. Desigur că oricât au strigat ei și oricât au făcut ritualurile specifice, păgânești, nu s-a întâmplat nimic. Zeitățile lor nu au răspuns la rugăciunea de a mistui carnea de vițel pusă pe altar. Ilie, văzând că nu se întâmplă nimic, le-a zis acestora: „Dați-vă la o parte ca să-mi săvârșesc eu jertfa mea”, chemând poporul în apropierea jertfelnicului. Acolo el a așezat pietre după numărul semințiilor fiilor lui Israel și, desigur, a făcut un șanț unde a pus apă foarte multă și a început să se roage Dumnezeului adevărat. 

După rugăciunea aceasta plină de credință a lui Ilie, s-a pogorât foc din cer și a mistuit tot ceea ce era pe acel jertfelnic, nu numai lemnele, inclusiv apa și pietrele au fost mistuite dimpreună cu carnea de vițel. Și acesta a fost momentul în care cei care au fost de față au fost determinați, printr-o evidență atât de clară, să renunțe la credința în zeitățile păgâne, să o rupă pentru totdeauna cu tot ceea ce ținea de ritualurile păgâne și să-și asume credința în Dumnezeul cel adevărat. 

Preasfinția Sa a vorbit despre actualitatea exemplului Sfântului Proroc Ilie:

Poate veți spune: „Care ar putea fi relevanța pentru noi, cei de astăzi, a ceea ce s-a întâmplat pe Muntele Carmel?” 

În primul rând, Prorocul Ilie este cel care ne arată cine este Dumnezeul cel adevărat și că noi trebuie să părăsim conceptele, ideologiile cărora ne închinăm ca la niște idoli. Acestea sunt cele care încearcă să ne vrăjească, să ne atragă într-un mod perfid, că Dumnezeu nu există și că e o minciună și o iluzie pe care o vindem noi, slujitorii Bisericii. 

Dar ca să putem să arătăm Care este Dumnezeul cel adevărat, este nevoie să avem credința lui Ilie, să avem conștiința unei comuniuni profunde cu Dumnezeu, o relație personală directă cu Dumnezeu, nu una intermediată de ritualuri.

Sfinții Părinți capadocieni, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Grigorie de Nyssa ne încredințează, în omiliile lor la sărbătoarea Bobotezei sau a Arătării Domnului, că această jertfă a lui Ilie pe Muntele Carmel este o preînchipuire a omului botezat cu Duh Sfânt, pentru a începe o viață nouă în Hristos, un nou mod de viețuire în Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeu-Treimea. 

De aceea în ajunul Bobotezei se săvârșește o Liturghie specifică, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, o Liturghie baptismală, în cadrul căreia, în vechime, erau botezați catehumenii.  Cei care doreau să-L primească pe Hristos prin Taina Botezului, a Mirungerii și a Sfintei Euharistii, participau la această Liturghie în cadrul căreia erau mai multe lecturi vechi testamentare. Și sunt 13 paremii care se citesc la această Liturghie specială săvârșită în ajunul Bobotezei. A 11-a paremie este cea care face referire tocmai la jertfa de pe Muntele Carmel, la rugăciunea Prorocului Ilie adresată lui Dumnezeu ca să mistuie carnea de vițel, apa, pietrele și jertfelnicul, indiciu clar că slujea Dumnezeului adevărat. 

Nu este întâmplătoare plasarea acestei paremii la slujba Botezului, pentru că jertfa lui Ilie este o prefigurare a chemării pe care o avem și noi, cei botezați, Să nu ne închinăm idolilor patimilor, ai păcatelor, nici ai conceptelor, nici ai ideologiilor care distrug sufletul oamenilor, ci să slujim lui Dumnezeu care este Viață, lumina noastră. 

Acolo unde apar idolii ideologiei și ai conceptelor, acolo moare sufletul. Știm cu toții că atunci când cineva slujește unei ideologii, aceasta are consecințe catastrofale asupra oamenilor. Sunt două exemple arhicunoscute, ideologiile secolului XX: comunismul și nazismul. În numele acestor două ideologii câți oameni nu au murit, câte milioane de oameni nu au fost omorâți de către cei ce credeau și slujeau acestor ideologii fără Dumnezeu! Ideologiile nu au niciun Dumnezeu, sau cum spunea Sfântul Arsenie Boca, „ideologiile nu au mamă”, adică sunt cele care ucid cu sânge rece. Aceste două ideologii sunt cele care au ucis foarte mulți oameni.

În secolul XXI avem o altă ideologie, a progresismului. Progresismul este cel care ne spune că credința în Dumnezeu e o minciună, o iluzie propovăduită de slujitorii Bisericii. 

Progresismul este cel care ne spune că viața biologică, așa cum Dumnezeu ne-a lăsat pe fiecare dintre noi, bărbat și femeie, este un construct cultural. Adică oricând, cine vrea, își poate schimba ceea ce Dumnezeu a lăsat ca și biologie clară - adică unul poate să devină din bărbat femeie și din femeie bărbat tocmai în virtutea unei ideologii. 

Ideologiile sunt cele care schimonosesc, schilodesc trupul omului și ne transformă în niște mormane de carne, în ființe cu existență pur biologică fără dimensiunea spirituală. Or, Dumnezeu este Cel care ne-a lăsat în felul în care ne știm și ne conștientizăm fiecare dintre noi. Observați cei care vă uitați la TV că există trendul acesta, că există tineri care se gândesc că ei ar trebui să fie animale. Unii își iau îmbrăcăminte de câini, alții de urși și diverse animale și ies pe stradă și spun: „eu sunt așa”, adică sunt câine, sunt urs, sunt cutare animal, și imită cum face acel animal. Vă dați seama câtă degradare umană este? De ce? Pentru că se încred într-o ideologie, cea a progresismului, care degradează ființa umană, omul, și-l desconsideră în ceea ce este el cel mai spiritual și așa cum Dumnezeu ne-a lăsat pe fiecare dintre noi.

De aceea, chiar dacă noi nu mai slujim unui Dumnezeu al minții noastre cum slujeau cei din vremea lui Ilie, avem astăzi dumnezeii noștri cărora le slujim, idolii noștri: mândria, egoismul, justițiarismul - crezând că noi deținem dreptatea, adevărul și toți ceilalți se află într-o eroare, într-un fals. Mulți cădem capcană acestor ideologii foarte perfide, viclenești multe dintre ele și foarte atractive.

Sărbătoarea închinată Prorocului Ilie Tesviteanul este cea care ne aduce aminte că am fost botezați cu Duh Sfânt  - și cu foc, și în apă. Așa cum pentru contemporanii Prorocului Ilie jertfa de pe Muntele Carmel a fost un indiciu de rupere clară, de distanțare definitivă de tot ceea ce este păgânesc și asumarea credinței adevărate, la fel pentru noi, Botezul este punctul de început al unei existențe în Hristos, al unui mod de viețuire cu credință puternică și adevărată în Dumnezeu-Treimea. 

Stau și mă întreb, și vă las pe fiecare să vă dați singuri răspunsul: Dacă astăzi ni s-ar cere de cei care nu cred în Dumnezeu să le dăm o probă așa cum Ilie Prorocul le-a dat-o, am fi în stare să dăm mărturie despre credința noastră?

După Sfânta Liturghie, a avut loc, în incinta Palatului Egumenesc al Mănăstirii Florești – care adăpostește și Secția de Istorie și Artă Religioasă „Episcop Iacov Antonovici” a Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui -, vernisajul expoziției de icoane praznicale. Cei prezență au putut admira Evanghelia românească tipărită la Iași în anul 1762, alături de 12 icoane prăznicare, aflate în patrimoniul Muzeului Județean.