Din soborul slujitorilor au făcut parte şi părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, părintele protopop Marius Cătălin Antohi şi părintele arhimandrit Serafim Bodnar, duhovnicul mănăstirii, alături de părinţi stareţi sau duhovnici ai mănăstirilor din Eparhie.

Răspunsurile liturgice au fost date de membrii grupului psaltic „Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi” al Episcopiei Huşilor.

În omilia rostită, Părintele Episcop Ignatie, a arătat caracteristicile ucenicilor fideli ai lui Dumnezeu, pornind de la cuvintele Mântuitorului Hristos, consemnate în Evanghelia Sfântului Ioan capitolul 15, versetul 19: „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte”:

„Acest pasaj evanghelic are o legătură intrinsecă cu viaţa Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

El, în momentul în care a început să-L vestească pe Hristos, să spună în ce crede şi Cine este Împăratul inimii sale, a fost aruncat în temniţă. A fost dispreţuit de lume.

În momentul în care devenim ucenici autentici, fideli, ai lui Hristos, lumea nu are cum să ne iubească.

Fiecare dintre noi, cei care ne asumăm să-L mărturisim pe Dumnezeu, mai ales în contexte în care cineva poate să fie ostil Bisericii, devenim oameni demni de dispreţ.

Cuvintele lui Hristos, pe care le-a rostit pentru ucenicii Săi, ni se aplică şi nouă, celor de astăzi, ca cei care ne-am asumat să trăim frumos, autentic şi în mod sincer credinţa.

Toţi martirii Bisericii noastre, cei care nu au pus nimic mai presus de Hristos, au fost omorâţi din ură, din dispreţ”.

Ierarhul Huşilor a arătat care este indiciul prin care putem să ne dăm seama dacă suntem, în mod real, ucenici ai lui Hristos:

„Hristos ne încredinţează că dacă noi nu avem niciun fel de afinitate, dacă nu ne asumăm duhul lumii acesteia, trebuie să ne pregătim să fim dispreţuiţi şi urâţi de oameni.

Prin lume se înţelege păcatul, orice fel de divorţ faţă de Dumnezeu.

Dacă nu avem nimic de-a face cu duhul lumii de astăzi, care pune accent pe cele materiale şi crede că existenţa noastră se consumă în cadrele strict cronologice, dacă nu ne asumăm duhul lumii acesteia, trebuie să ne pregătim să fim dispreţuiţi.

Ori de câte ori Biserica este jignită, slujitorii dispreţuiţi, calomniaţi şi persiflaţi, trebuie să ne gândim că este o mare cinste, este un indiciu că am început să devenim, cu adevărat, ucenici ai lui Hristos.

Aceasta este lampa de control prin care ne putem da seama, fiecare în parte, la locul de muncă, acasă sau în societate, atunci când suntem dispreţuiţi sau urâţi pentru că Îl iubim pe Dumnezeu, că suntem ucenicii Lui autentici.

Dacă nu ne urăşte lumea, este semn că încă nu suntem ai lui Hristos, este semn că pactizăm şi cu lumea de astăzi şi, din când în când, încercăm să ne trăim şi credinţa.

Ne lipseşte, multora dintre noi, curajul de a amenda, de a rosti răspicat, că lumea şi ideologiile veacului acestuia sunt cele care instaurează decadenţă morală, atât în societate, cât şi la nivel personal”.

Totodată, Părintele Episcop Ignatie l-a prezentat pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie drept un reper autentic al asumării credinţei creştine:

„Sfântul Dimitrie a suferit moarte martirică tocmai că şi L-a asumat pe Hristos.

Nimic nu a contat mai mult pentru el, decât dragostea pentru Hristos. Provenea dintr-o familie bogată. S-a bucurat de o educaţie aleasă şi avea o demnitate militară foarte înaltă, era general. Toată familia lui avea un statut social foarte important şi vizibil în cetatea Tesalonicului.

Noi poate ne bucurăm şi punem foarte mare preţ pe statutul social pe care ni-l câştigăm în urma muncii noastre sau a studiilor pe care le-am făcut. Ne bucurăm poate şi de faptul că provenim dintr-o familie frumoasă.

Pentru Sfântul Dimitrie, nimic din toate acestea nu au contat mai mult decât Hristos. De ce?

Pentru el, Hristos era realitatea profundă a vieţii sale. Nu era doar un personaj de care îşi aducea aminte cu intermitenţe, pe parcursul unei zile, aşa cum noi, din nefericire, procedăm.

Noi ne aducem aminte de Dumnezeu poate dimineaţa şi seara, când rostim o rugăciune, iar pe tot parcursul zilei ne comportăm de parcă Dumnezeu nu ar exista.

Pentru noi, Dumnezeu  nu este o realitate permanentă, de fiecare clipă, să simţim că ne locuieşte mintea, inima şi întreaga viaţă şi să nu putem, în niciun moment, să ne dezlipim de El.

Mai mult decât atât, trebuie să ne identificăm atât de mult cu Hristos, să avem o comuniune atât de deplină, încât orice cuvânt denigrator pe care îl rosteşte cineva la adresa Lui, să simţim că parcă ne jigneşte pe noi.

La o asemenea formă de intimitate a credinţei noastre suntem chemaţi fiecare dintre noi”!

La final, Preasfinţitul Ignatie i-a îndemnat pe cei prezenţi să nu pună nimic, în viaţă, mai presus de Dumnezeu:

„Noi începem să devenim ucenici autentici ai lui Hristos în momentul în care lumea aceasta ne va urî şi ne va dispreţui. Acest lucru îl învăţăm din viaţa Sfântului Mare Mucenic Dimitrie!

Hristos ne spune, atât de explicit: dacă pe Mine M-au urât, si pe voi vă vor urî şi vă vor dispreţui!

Aceasta este condiţia noastră de creştini! Să fim, prin viaţa noastră, într-un permanent contrast, într-o permanentă disociere de ceea ce ţine de lume, de păcat, de degradare morală şi de orice fel de realitate care ne desfigurează din punct de vedere spiritual.

Să nu punem nimic din ceea ce ţine de lumea aceasta, atât de trecătoare, mai presus de Dumnezeu!

Nimic să nu fie mai esenţial pentru viaţa şi existenţa noastră, decât Hristos, Cel care ne-a iubit cum nimeni, niciodată nu ne-a iubit şi nici nu ne va putea iubi”!

În cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Marius Ciprian Huţanu, pe seama Parohiei Guşiţei, Protopopiatul Huşi.