Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Ciprian Aurelian Tacu și părintele protopop Vasile Lăiu.

În omilia rostită după citirea pasajului evanghelic, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre echilibrul pe care Domnul Hristos ne îndeamnă să îl avem între cele ce țin de lumea materială și cele care țin de lumea spirituală:

«De aceea zic vouă: Nu vă îngrijorați pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?» (Matei 6, 25)

Se vorbește adesea că omul zilelor noastre este măcinat de grijile vieții, că este preocupat de tot ceea ce ține de modul de desfășurare al vieții.

Pericopa evanghelică ne dă un răspuns la această preocupare a omului, care se lasă hipnotizat de grijile acestei vieți.

La o lectură superficială, pasajul evanghelic ar părea că pune în contrast morala cu tot ceea ce ține de modul nostru de a ne rândui viața, cu economia – un termen care concentrează grija noastră în această lume. Ar părea că Hristos ne învață să nu ducem grijă pentru ceea ce vom mânca, pentru cele cu care ne vom îmbrăca.

Însă dacă vom înțelege mai adânc acest îndemn al lui Hristos, vom ajunge la concluzia că El nu ne dă sfatul de a fi leneși, trândavi, și de a aștepta „să pice totul din cer”.

Domnul nu pune în opoziție morala cu economia. Este absolut legitim ca atunci când suntem într-o situație limită din punct de vedere material, când nu avem pâinea cea de toate zilele sau hainele cu care să ne îmbrăcăm, să  fim preocupați de aceste lucruri.

Hristos ne spune, la modul cât se poate de exact, cum să ne raportăm la lumea materială, la tot ceea ce ține de hrană și îmbrăcăminte, care sunt elementele esențiale ale vieții unui om.

Hristos ne învață să nu ne panicăm, să nu ne lăsăm măcinați de grijile vieții, care sunt niște „tic-tac-uri” care împovărează sufletul și ne fură liniștea.

Cu cât vom fi mai atașați, mai îndrăgostiți - la modul idolatru - de tot ceea ce ține de lumea materială, de hrană și îmbrăcăminte, cu atât se instaurează în suflet neliniștea, tulburarea și frământarea.

Cu cât vom fi mai detașați, lăsând lucrurile să decurgă în firescul lor, cu atât vom avea mai multă liniște.

Cu cât înmulțim grijile noastre pentru ce vom mânca sau cu ce ne vom îmbrăca, cu atât mintea noastră va fi mai împrăștiată și mai plină de dezordine.

Ierarhul Hușilor a explicat de ce Domnul Hristos afirmă că sufletul înseamnă mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea:

Evanghelia ne spune să nu ne îngrijorăm pentru aceste lucruri, nici pentru hrană, nici pentru îmbrăcăminte.

Sufletul înseamnă mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea. Toate trebuie așezate la locul potrivit și să nu le dăm o importanță mai mare decât li se cuvine.

Când suntem îngrijorați, în stare de panică, întristați, suferinzi, nu avem poftă de mâncare. Sunt oameni care, din pricina suferinței lăuntrice, slăbesc din punct de vedere corporal. Li se atrofiază apetitul pentru mâncare.

Starea de bine a sufletului, de liniște, se înrâurește și asupra trupului. Când cele ale sufletului funcționează foarte bine, și cele ale trupului vor fi așa cum se cuvine, în deplinătatea funcționalității lor. De aceea Hristos ne spune că sufletul este mai esențial decât tot ceea ce poate constitui sursa vieții noastre biologice.

Dacă sufletul este îmbolnăvit, otrăvit, oricât de sănătoși am fi din punct de vedere trupesc, nu ne vom putea bucura de nimic din ceea ce ne oferă viața. Trupul va deveni ca o „legumă”, ca un simplu „morman de carne”, în care nu mai este rost sau sens.

De ce Hristos ne spune că trupul este mai mult decât îmbrăcămintea?

Când trupul nostru este atins de o boală incurabilă, ajungem la conștiința că este atât de vital să fim sănătoși, să ne bucurăm de viață. În orizontul de gândire al minții noastre, nu va mai fi niciun strop de preocupare pentru hainele cu care să ne înfrumusețăm trupul. Ne gândim doar ca Dumnezeu să ne dăruiască sănătate.

Noi gândim profund abia în momentele acestea de încercare, ne dezbărăm de tot ceea ce este secundar. Un trup sănătos, în vigoare, se bucură și de îmbrăcăminte.

Din păcate, ne adunăm foarte multe haine. Le înghesuim prin dulapuri, iar când facem câte o revizie, ajungem la concluzia că multe din cele pe care le-am cumpărat, pur și simplu nu am făcut altceva decât să le depozităm în dulap, fără să le îmbrăcăm. Alții, în schimb, umblă goi în arșița soarelui sau în frig, pentru că nu au cu ce să își cumpere o haină.

De asemenea, Preasfinția Sa a afirmat că Dumnezeu vrea să fim înțelepți și să ne folosim cu multă cumpătare de tot ceea ce ne oferă:

Evanghelia ne cere un echilibru între tot ceea ce ține de lumea materială și cea spirituală. Niciuna nu se exclud, însă este foarte important să știm ceea ce este, cu adevărat, prioritar pentru viața noastră.

Când ne lăsăm modul nostru de a gândi viața imprimat de dimensiunea morală, de cele spirituale, atunci ne vom raporta corect inclusiv la partea economică și la tot ce ține de consum. Nu vom idolatriza nici hainele, nici mâncarea.

Vom dobândi înțelepciunea că toate acestea ne sunt date doar să ne folosim de ele, nu să le transformăm într-un țel al vieții noastre pentru care să consumăm foarte multă energie și foarte mulți bani – pe care i-am putea dărui celor care au mai puțin.

Hristos ne îndeamnă la cumpătare, la înțelepciune și la profunzime. Nu ne spune să fim trântori, leneși, ci să luăm aminte la tot ceea ce ne înconjoară, la cele din natură (la crinii câmpului și la păsările cerului) care nu fac nimic din cele ce fac oamenii și, cu toate acestea, au de unde să se hrănească și să își întrețină viața.

Un crin este o splendoare pentru ochi, când îl vedem cum crește natural. Cu atât mai mult Dumnezeu va avea grijă de noi oamenii, ne va ajuta, pentru că suntem lucrarea mâinilor Lui. Suntem mai de preț decât tot ceea ce ține de lumea necuvântătoarelor.

Să nu ne lăsăm acaparați de cele care țin de lumea aceasta. Ele au în conținutul lor foarte multă panică, tensiune și neliniște.

Cu cât omul agonisește mai mult, cu atât nu conștientizează că există și o altă dimensiune a vieții – cea spirituală, care dă cu adevărat sens, cu atât se afundă în neliniște și într-o stare de fărâmițare lăuntrică.

Să ne folosim de tot ceea ce Dumnezeu ne dăruiește, ca de un dar pe care să îl prețuim și pe care să nu îl transformăm în idol. Sufletul este mai de preț decât orice ține de lumea materială, iar sănătatea și vigoarea trupului sunt mult mai importante decât consumul pentru cum să ne îmbrăcăm.

Dumnezeu ne vrea înțelepți și harnici. Nu ne vrea nici lipsiți de minte, nici trândavi, nici oameni care să nu știm să ne bucurăm pentru tot ceea ce ne înconjoară.

El vrea să nu ne pierdem în cele materiale. Să nu consumăm prea mult din existența noastră pentru cele materiale. Acestea sunt o binecuvântare, dar nu pot astâmpăra, cu adevărat, setea după sens și împlinire în această viață.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie l-a hirotonit întru preot pe diaconul Ionel Genete, pe seama Parohiei Unțești.

La finalul slujbei, Ierarhul Hușilor a înmânat părintelui Ionel Genete Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și cheile bisericii, instalându-l astfel în slujirea de paroh al acestei comunități.