La finalul slujbei, Preasfinția Sa a evidențiat un detaliu foarte important din biografia spirituală a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, sărbătorit de Biserică în data de 11 aprilie:

Memoria liturgică a zilei de astăzi ne pune spre cinstire și aducere-aminte pe unul dintre minunații sfinți pe care i-a odrăslit pământul țării noastre –Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.

Poetul și ascetul Daniil Sandu Tudor, într-un acatist pe care i l-a dedicat acestui ierarh isihast, l-a numit «filocalie trăită». Întreaga viață a Sfântului Calinic de la Cernica a fost o îndulcire și desfătare de lumina harului dumnezeiesc.

Părintele Dumitru Stăniloae, când a scris un cuvânt despre viețuirea sfântă, deosebită a marelui ierarh Calinic de la Cernica, se întreba pe sine însuși, spunând: „Cum pot eu să scriu, dacă nu am viețuire îngerească, despre cel care a trăit viața aceasta pământească în chip îngeresc?».

Ni se spune că Sfântul Calinic de la Cernica era mare iubitor de săraci (sărmani), încât, atunci când nu avea cu ce să-i ajute, le cerea celor din jur să facă tot ceea ce le stă în putință, să-i dea ceva, ca să poată să-i ajute

Biograful Sfântului Calinic de la Cernica, arhimandritul Anastasie Baldovin, ne spune următorul lucru: «Era atât de milostiv, încât, când nu avea ce să dea milostenie, își da hainele de pe Preasfinția Sa și, plângând, se ruga de mine, nevrednicul, ca să caut bani, de unde voi știi, ca să aibă să dea la „frații lui Hristos”, pentru că așa îi numea Preasfințitul Calinic pe săraci și pe neputincioși. Pentru orașe, avea liste de persoane cărora li se cuvenea ajutor, având în fiecare oraș câte o persoană de încredere pentru distribuirea ajutoarelor. Sumele ce i se dădeau pentru serviciile divine de familiile înstărite, prin vreun preot din preajma lui, nu le primea niciodată în mână, ci poruncea respectivului preot cui să le ducă. Pentru hirotonirea tinerilor preoți nu lua nimic ci, după ce îi sfătuia cu de-amănuntul, îi trimitea, dându-le bani de drum».

Așa a trăit Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, ca cel care și-a asumat, la modul cât se poate de real, profund și autentic, cuvântul Domnului, în care ni se spune că, ori de câte ori avem grijă de cei săraci (sărmani), de fapt noi avem grijă de Hristos. Mântuitorul se identifică cu cei sărmani.

Sfântul Calinic de la Cernica a avut harisma, acest dar de la Dumnezeu, să-L vadă pe Hristos în cei amărâți, care aveau nevoie de ajutor.

Noi suntem foarte departe de o asemenea trăire. Îi ajutăm pe cei sărmani doar în virtutea faptului că poate ne ajută la mântuire, că se mai „contabilizează” o faptă bună, de care poate ne vom bucura în veșnicie.

Suntem, probabil, puțini cei care avem această vedere lăuntrică de a simți că în cel care ne cere ceva, indiferent de cum este îmbrăcat, cât de inteligent este, sau din ce familie provine, locuiește Hristos (este în el chipul lui Hristos).

Sfântul Calinic de la Cernica – această «filocalie trăită» – este cel care îi iubea foarte mult pe cei sărmani. Nu știm dacă se întreba vreodată, când îi ajuta (când le dădea bani), dacă cei care beneficiau de această milostenie cheltuiau banii pe ceea ce trebuie. Cu siguranță că în inima Sfântului Calinic de la Cernica era mult mai intensă convingerea că în cel sărac este Hristos, decât preocuparea pentru ce va face sărmanul cu banii sau cu obiectele pe care le primea. Era cucerit mai mult de frumusețea chipului lui Hristos din sufletul celor sărmani, decât de întrebări care nu-și aveau rostul.

Vă invit să citiți viața Sfântului Calinic de la Cernica – dispunem de ea într-o ediție foarte frumoasă, apărută la Editura Deisis, în cartea intitulată: „Viețile, povățuirile și testamentele sfinților stareți Gheorghe și Calinic de la Cernica”. Este o adevărată comoară și sursă de întărire duhovnicească.

Sfântul Calinic de la Cernica să ne inspire pe toți, ca să identificăm chipul lui Hristos, nu numai în cei sărmani, ci în toți semenii noștri!