Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Cosmin Gubernat, și părintele exarh Zaharia Curteanu, alături de părintele protopop Adrian Chirvasă și părintele Silviu Lupu, slujitorii sfântului locaș.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor vorbit despre darul făcut de Dumnezeu omenirii, prin întruparea Fiului Său, din Preasfânta Fecioară Maria, ca Om:

«Ce vom aduce Ţie Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulţumire aduce Ţie. Îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peștera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioară. Dumnezeule, Cel ce ești mai înainte de veci, miluiește-ne pe noi!» (Stihiră din Slujba Sărbătorii Crăciunului)

Suntem în ambianţa de bucurie și de lumină a marii sărbători a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Venirea lui Dumnezeu-Fiul, ca Om, în această lume, a fost cel mai minunat dar pe care ni l-a făcut Tatăl Cel ceresc. Această bucurie a fost posibilă datorită unei persoane deosebite pentru noi, creștinii – Maica Domnului.

Atunci când a primit vestea de la Arhanghelul Gavriil că va zămisli pe Fiul lui Dumnezeu, ca Om, în această lume, Maica Domnului și-a exprimat disponibilitatea ei de a fi colaboratoarea în ceea ce privește acest eveniment măreţ din istoria umanităţii –  a încuviinţat că dorește și se pune la dispoziţie, pentru ca, prin bunăvoinţa ei, Însuși Dumnezeu-Fiul, Cel din veșnicie, să Se întrupeze, să intre în timp, să-Şi asume firea umană, pentru ca noi să putem fi mântuiţi.

În acest pasaj citat din Slujba Crăciunului este surprins atât de frumos faptul că întreaga creaţie a adus ceva, în semn de recunoștinţă pentru venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ.

Îngerii au venit cu cântarea „Slavă întru cei de Sus, lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Cerurile au adus steaua minunată, care le-a fost călăuză bună magilor. Magii au adus daruri: aur, smirnă și tămâie. Păstorii au venit cu inima bună și deschisă, pentru a înţelege și a primi minunea vestirii că Dumnezeu-Fiul Cel din veșnicie a venit, ca Om, din Preasfânta Fecioară Maria, în lumea aceasta. Pământul a dat peștera unde Hristos a fost găzduit, iar pustiul Betleemului – ieslea.

Într-o parte ni se spune că Hristos S-a născut într-o peșteră, în altă parte ni se spune că S-a născut în iesle. În ţinutul Betleemului erau foarte multe peșteri, care erau folosite ca adăposturi pentru animale, iar în ele era așezată ieslea, locul unde se punea fânul. În felul acesta putem elucida o falsă enigmă sau neconcordanţă între faptul că într-o parte ni se spune că S-a născut într-o peșteră, iar în altă parte că a fost culcat în iesle.

Noi, oamenii, I-am adus lui Dumnezeu cea mai curată și mai frumoasă la suflet făptură, plină de virtuţi dumnezeiești, pe Maica Domnului. Acestea sunt darurile pe care întreaga creaţie I le-a adus lui Dumnezeu.

Motivul pentru care întotdeauna, în a doua zi de Crăciun, o prăznuim pe Maica Domnului și îi acordăm o cinstire deosebită este faptul că ea și-a pregătit trupul și sufletul ca să-L primească pe Cel care este Iubirea desăvârșită, Lumina fiinţială, Curăţia absolută – pe Iisus Hristos.

În această perioadă, obișnuim – trag nădejdea să nu fie doar o obișnuinţă, un automatism al relaţiilor dintre noi – să ne acordăm daruri și suntem puţin mai atenţi faţă de cei care au nevoie de semnul dragostei noastre, de atenţia noastră, de bucuria pe care o putem crea în sufletul cuiva căruia îi dăruim ceva. Facem aceasta cu inima bună, cu sufletul deschis și, dacă am ajuns la o formă de maturitate spirituală, vom și gândi și vom simţi că, atunci când facem un dar unui om la care ţinem, considerăm că este privilegiul nostru, iar nu al celui căruia îi facem darul.

Preasfinția Sa a arătat că a mulțumi este o datorie atât pentru cel care primește, cât și pentru cel care oferă:

Noi suntem privilegiaţi că avem șansa de a face un dar cuiva, de a bucura sufletul aceluia, de a-l lumina prin gestul nostru, încât putem ajunge la starea de a-i mulţumi celui căruia îi facem darul, că ne dă această ocazie.

Eu am întâlnit o asemenea persoană, care trăia cu convingerea că, ori de câte ori dăruiește ceva, ea este cea binecuvântată, și îi mulţumea celui căruia îi dăruia, că îi dă această posibilitate, fără să aștepte recunoștinţă sau mulţumire din partea celui care primea.

Așa ar trebui să gândim și noi, atunci când cineva ne mulţumește – deși nu trebuie să așteptăm acest lucru, pentru că nu este frumos să cerșim recunoștinţă și mulţumire din partea celui căruia i-am făcut un dar sau o bucurie. Dar cel care primește are datoria de a mulţumi – nu atât pentru a hrăni orgoliul celui care dăruiește, ci pentru ca să conștientizeze că nu merită ceea ce primește.

Vedeţi ce atitudine de smerenie este și într-o parte și în cealaltă. Cel care dăruiește nu se mândrește și nu se comportă cu superioritate faţă de cel căruia vrea să-i facă o bucurie, nici nu are tendinţa de a cerși recunoștinţa, nici nu se supără dacă cineva nu-i mulţumește. Iar cel care primește darul, la rându-i, mulţumind, de fapt exprimă aceste cuvinte: „Nu merit dragostea cu care tu mă învălui pe mine, dragoste care este așezată în acest dar”.

Biserica, în înţelepciunea ei, a rânduit ca, în a doua zi de Crăciun, să fie sărbătorită Maica Domnului, cea care ne face cel mai mare privilegiu – de a-L aduce pe Dumnezeu-Fiul Cel din veșnicie, ca Om, în lumea aceasta, născându-L, ca El să vină și să ne răscumpere.

Acesta este și motivul pentru care, în Biserica Ortodoxă și în creștinătate, în general – exceptând cultele neoprotestante – Maica Domnului se bucură de o cinstire extraordinară.

Când cineva ne tratează cu maxim respect, ne valorizează în ceea ce suntem noi cei mai profunzi și mai autentici, evident că acea persoană înseamnă atât de mult pentru noi, ceva inestimabil. Maica Domnului, născându-L pe Fiul lui Dumnezeu Cel din veșnicie, ca Om, Iubirea absolută, de fapt ne valorizează pe noi, oamenii.

Ce dar mai minunat, decât ca Dumnezeu-Fiul să Își asume firea noastră omenească în Persoana unică a Sa? Noi, prin nașterea Fiului lui Dumnezeu ca Om, devenim părtași firii dumnezeiești, iar firea omenească și cea dumnezeiască sunt unite în Persoana Logosului Întrupat.

Şi noi avem posibilitatea, la nivel personal, să-I facem lui Dumnezeu un dar – să ne pregătim inima noastră să devină ca un Betleem, sufletul nostru să fie aidoma Maicii Domnului, care și-a exprimat disponibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu în pântecele ei. Şi noi Îl putem naște pe Dumnezeu în inima noastră, în viaţa noastră. 

Unde este Dumnezeu, este lumină, bucurie, multă iubire, foarte multă bunătate și, desigur, disponibilitate. Unde Dumnezeu este absent, nimic din cele enumerate nu pot fi prezente, ci ne dezumanizăm, ne comportăm inadecvat și de multe ori, nici noi, creștinii, nu reușim să ne ridicăm la înălţimea conștientizării faptului că Dumnezeu nu este în inima noastră, iar noi ar trebui să ne comportăm așa cum Dumnezeu se comportă faţă de noi. Cădem de multe ori la acest examen, și nu reușim să întrupăm în viaţa noastră, modul cum Dumnezeu se comportă faţă de noi.

Maica Domnului este cea care și-a asumat atât de deplin responsabilitatea că-L are pe Dumnezeu-Fiul Cel din veșnicie, ca Om, în pântecele ei, că L-a născut în această lume, că ni L-a adus nouă, făcându-ne acest dar extraordinar, de care trebuie să avem foarte mare grijă.

Așa cum, atunci când primim de la cineva un dar de o importanţă deosebită, cu o valoare sentimentală extraordinară, avem grijă să păstrăm cu sfinţenie acest dar, așa să ne ajute Domnul, să păstrăm darul pe care ni-L face Maica Domnului – pe Iisus Hristos, Pruncul dumnezeiesc, Lumina, Iubirea și Bunătatea, în inima noastră.

În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul rânduit, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Sfintele Taine, iar  cei prezenți au ascultat un scurt recital de colinde, interpretate de un grup de copii din parohie.

La rândul său, Ierarhul Hușilor i-a colindat, pe cei de față, și a mulțumit colindătorilor, precum și tuturor credincioșilor prezenți, între care s-au aflat și domnul Ciprian Trifan, președintele Consiliului Județean Vaslui, domnul Mircea Gologan, subprefectul Județului Vaslui și domnul Lucian Braniște, primarul municipiului Vaslui.